M-am lasat de rugaciune
 

Hmmmmm......

Parintele Cleopa zicea in cartile lui ca nu trebuie sa citesti ore in sir carti intregi de rugaciuni, si ca un Tatal Nostru spus din inima poate fi mai puternic decat toate rugaciunile la un loc.

Stai si priveste cum milioane de ingeri se roaga fierbinte pentru tine.

Să aştepţi. O să vină ba o gripă, ba o tuberculoză, o unghie care coace şi cade, un buboi-ceva, o malarie, o râie, vreun atac de panică, un preinfarct... Ia să vezi atunci rugăciuni din inimă fierbinte! Or să se holbeze milioane de îngeri budişti văzîndu-te cum te rogi!

P.S. Ce să faci? S-o laşi mai moale cu porcăriile şi să te rogi mai departe, adică să ţii gândul la Dumnezeu, măcar din când în când, din gând în gând. Mai adu-ţi şi tu aminte de El, măcar o clipă pe zi şi gata, uite că te-ai şi rugat. Sau poate vezi vreun nenorocit pe stradă, vreun copil dezbrăcat pe frigul ăsta - du-te şi tu şi dă-i un covrig, o sanda, ceva şi zi Doamne, miluieşte pe sărmanul ăsta că mie mi se rupe inima de el dar n-am cum să-l ajut mai mult decât vezi şi auzi că fac. Şi gata, inima s-a încălzit la loc. Ce altceva? Sau zi şi tu Doamne, am ajuns să primesc sfaturi de la budişti despre rugăciune, uite în ce hal am ajuns pentru păcatele mele - şi gata, te-ai şi urnit cu vreascuri la inimă. Vezi ce uşor e?

Andra,

Încearcă să înveți psalmii 3 și 142 pe de rost. Citește psalmii Utreniei.

Ori de cîte ori cazi, ridică-te, curaj! Ăsta e secretul. Dă-i voie Domnului să te ajute.

Andra, exista doua directii: spre Dumnezeu si spre dusmanul Lui si al oamenilor. Nu exista trei directii, ci acestea doua: raiul si iadul. Scopul lui Sarsaila este nu numai sa ne rupa de Dumnezeu, lucru pe care il realizam prin pacat, dar si sa ingreuneze reinndodarea firului de legatura cu El, fir pe care l-am rupt prin pacat. Inceputul acestei reinnodari este rugaciunea. La ce i-ar folosi bestiei sa pacatuim, daca dupa aceea am alerga la Dumnezeu ? De aceea, lasarea de rugaciune vine "la pachet" cu pacatul. Spunea Sf Ecaterina din Siena: "Nimeni nu poate sa pacatuiasca si sa se roage mult, caci sau va lasa pacatul, sau va lasa rugaciunea".

Prin urmare, problema ta este universala: TOTI oamenii se racesc si lenevesc in ceea ce priveste rugaciunea, pe masura ce se adancesc in pacate. Cu totii am avut, macar o data in viata, astfel de perioade.

Dar, daca problema e universala, solutia este individuala. Problema pe care o ridici este un exemplu tipic de lucru pe care ar fi bine sa il discuti cu indrumatorul tau in credinta. Aceasta, deoarece solutia depinde pe de o parte de pacat (genul si specia lui, vechimea lui, daca tentatiile sunt monocorde sau multiple), iar pe de alta parte de tine (care este pacatul tau capital dominant, daca exista unul codominant, care a fost mai intai, modul tau de a reactiona la el, etc). Toate astea, noi nu avem cum sa le stim despre tine, ci solutiile la aceste probleme ies prin viu grai, fata catre fata. Indrumatorul tau spiritual nu trebuie neaparat sa fie confesorul tau (desi, de obicei, acest lucru e preferabil), ci poate fi si un laic mai avansat in credinta.

Spovedeste-te CURAT si SINCER.
Bucurie!

Ce pot sa zic- incercati intai sa va linistiti si sa inlaturati cauzele care va provoaca starea de neliniste, si apoi sa va rugati!

Ma intreb de multe ori daca e posibil sa avem in noi doua laturi diferite ale personalitatii, una buna si una rea...sau asta e " normal" doar atunci cand/daca suntem nebuni??
Si eu de exemplu am ajuns la concluzia, acum cateva zile, ca suntem rai, amandoi, si eu si sotul, ne meritam unul pe altul, si nu suntem vrednici, nuse cuvine sa indraznim a cere ceva lui Dumnezeu, pt ca amndoi suntem egoisti si fiecare tine mai mult la el insusi decat la celallalt....
Insa in ziua urmatoare eram singura la tv si am vazut un reportaj despre demolarea bisericii Sf Vineri din Buc, de catre Ceausescu, si mi-au dat lacrimile, nu stiu de ce....acum daca era si el cu mine, am mai vazut o parte din emisiunea aceea, candva, si a zis ca cedaca au daramat biserici, mai bine ca au facut blocuri, e mai frumos, etc....acum nu ai ceface, cand toti in jurul tau sunt fermi pe pozitia si parerile lor, nu poti sa te pui impotriva si incerci sa le dai dreptate, sa privesti problema din punctul lor de vedere....
In fine, nu asta conteaza, ci daca e posibil/normal sa fim si buni si rai in acelasi timp sau in proportie mai mare sau mai mica...adica stiu ca ideal ar fi, daca vrei sa faci bine, sa faci tot posibilul sa nu faci rau, insa daca in majoritaea timpului esti /faci rau, sau, in fine, nu esti capabil sa faci bine atat si atunci cand trebuie ( fie ca nu te pricepi, ori n-ai chef, ti-e lene, ori nu sti, ori ai alta treaba, etc), daca totusi cateodata, din cand in cand, poti si vrei sa faci cate un lucru bun, e ok, iti este totusi de vreun folos, sau macar e bine sa il faci doar pentru binele celui caruia i-l faci?
Spunea undeva par Arsenie oca, in razboiul nevuzat, parca, ca omul poate ajunge intr-o stare in care este atat de rau luptat de ispitele celui rau incat nici nu poate sa se ma roage, insa faptul ca ( inca) se lupta cu acestea reprezinta in sine( tine loc de) un fel de ( suprema) rugaciune

Toti suntem si rai si buni, incercati sa faceti cat mai mult bine, chiar daca e greu.
Doamne ajuta la toata lumea!