Adam si Eva
 

Am o intrebare care ma framanta de ceva timp.

Adam si Eva trebuie cinstiti alaturi de Patriarhii Vechiului Testament?

Din ce am retinut eu din Sfanta Scriptura, ei au fost scosi din Locuinta Mortilor alaturi de ceilalti Sfinti ai lui Dumnezeu. In Biserica insa, nu am vazut nici o pictura cu ei...cum trebuie ei priviti...?

Daca e sa o luam teologic, practic ei sunt cam blamati...prin ei a intrat pacatul si moartea...prin botez ne spalam de pacatul stramosesc...intr-un fel ne dezicem de ei...

Astept raspunsuri.

Doamne ajuta!

Este exact.

Desi mai rar reprezentati, ei nu sunt cu totul absenti din biserici. Adesea apar impreuna, deoparte si de alta a unui pom pe care este incolacit un sarpe. Uneori sarpele este personificat, ca in Capela Sixtina. Sunt prezenti si pe icoane de sticla.

Toti oamenii morti inainte de moartea, invierea si inaltarea Domnului, care au fost drepti ori s-au cait de pacatele lor, au ajuns in Locuinta Mortilor (Sheol, Limbus Patrum), de unde au fost scosi de Isus si se afla acum la ospatul cel vesnic. De ce ar face tocmai Adam si Eva exceptie, ei, care au fost cel mai mult separati de Dumnezeu de mainile Caruia au fost facuti, pe Care L-au cunoscut, vazut si auzit ?

Greseala lui Adam a fost spalata cu Preasfantul Sange al Domnului nostru, Noul Adam. Ca semn vizibil al acestui lucru, Sacrificiul s-a facut pe Muntele Capatanii (Golgota), acolo unde fusese inmormantat Adam. Craniul si cele doua oase care sunt infatisate adesea la baza Crucifixului (dar niciodata la baza Crucii goale, in care Isus e inviat deja) sunt oasele lui Adam.

Adam a fost primul prooroc.
"Adam avea har proorocesc, că le vedea pe toate cu ochi duhovniceşti." (Sf Ioan Gură de Aur - Omilii la Facere).

Icoana Pogorârii la iad a Domnului: https://www.google.ro/search?q=icoan...%3B1710%3B1134

In icoana apar întotdeauna reprezentați protoparinţii Adam şi Eva, pe care Mântuitorul îi ridică din mormintele lor. Scena accentuează întâlnirea dintre "Adam cel vechi", cel care a căzut, şi "Adam Cel Nou", Care a venit să-l ridice.

Ca pe protopărinţii noştri.

În scrierile ascetice ortodoxe firea neprihănită şi nepătimaşă a lui Adam înainte de cădere este ridicată la rangul de model şi ţel al nevoinţei ascetice, singura cale fiind Hristos. Însă, prin Hristos nu numai că suntem în stare să redobândim starea lui Adam de dinainte de cădere, ci să să ajungem la o stare mai înaltă: starea la care Adam ar fi ajuns de nu ar fi căzut.

Esentialul
 

Bun...revin la idee...(Domnule Mihnea, iar v-ati bagat in seama fara sa dati un raspuns, doar "orbitand" pe langa problema)

Rezum intrebarea, ca poate am fost eu neclar: cum priveste Biserica pe Adam si Eva?
- ca Patriarhi?
- ca Prooroci?
- ca Sfinti?
- ca, Cuviosi?
- ca Intelepti?

Ii putem privi ca pe mijlocitori catre Dumnezeu, precum restul categoriilor de oameni bine-placuti lui Dumnezeu?

Adica, e "real" sa formulez rugaciunea inimii: Pentru rugaciunile Parintilor Adam si Eva, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

P.S: Va rog ramaneti on-topic.

P.S 2: Daca sunteti pe aici studenti in Cluj (Teologie Ortodoxa), puneti intrebarea asta la un curs al lui Ioan Chirila. Acel om pe mine, cat i-am fost elev, m-a impresionat cu harul si cunoasterea...Simteam nevoia sa il mentionez, mi-a venit direct in minte "oare ce ar zice el?"...in special ca V.T e specialitatea lui (printre multe altele).

Doamne ajuta!

Daca era asa de ce nu a vazut cu ochi duhovnicesti ce avea sa se intample la nesocotirea ascultarii de Dumnezeu?
Cum de era prooroc dar nu a putut sa depaseasca acest obstacol care a schimbat intreaga creatie?

In ce fel considerati ca "m-am bagat in seama" si in ce fel considerati ca am "orbitat pe langa" problema ?

Oare nu ati pus o intrebare ? Si, oare, nu asteptati un raspuns ? Nu este destul de limpede, in raspunsul meu, ca parerea mea e ca Adam si Eva sunt printre dreptii lumii vechi si se afla in Cer (=Sfinti) ? Nu aceasta era intrebarea, ci alta ?

A văzut, căci întru prorocie a văzut mai dinainte că unirea căsniciei va fi trebuitoare din pricina căderii.

Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup."
Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau. (Facere, 2, 23-25)

Pentru că era necopt. Noi prin Hristos putem să ajungem la o stare mai înaltă: starea la care Adam ar fi ajuns de nu ar fi căzut.