M-am imbolnavit!! :(
 

Aceiasi zi,aceleas ganduri,aceleasi framantari,nimic nu se schimba,ba mai nou am inceput sa am problem de sanatate pe fond de stress maxim,si anume,batai la inima foarte mari,tensiune foarte mare si ameteli,oare se datoreaza faptul ca ma gadesc tot timpul la probleme?Mi se seaca sufletul numai cand ma gandesc la tata ca este bolnav si NU RENUNTA LA TIGARI,cand ma gandesc ca il pot pierde oricand,cand ma gandesc ca sotul meu nu imi sufere familia si nu vrea sa auda de ea,cand ne certam si ma jigneste mereu,si cand ma gandesc ca imi poate recidiva cancerul,este un strigat de ajutor,,,,,,,,,,,,nu mai pot,nu mai rezist,nu mai pot iesi din aceasta stare,cum sa fac oameni buni,voi ce ati face in locul meu?Cum ati putea rezolva aceste problem care mie nu imi mai dau pace si simt ca ma asteapta numai rau?

Florentina, nu ai ce face daca tatal tau nu vrea sa renunte la tigari chiar daca e bolnav. Daca s-a incercat totul pentru a-l convinge nu mai ramane decat sa va resemnati si sa acceptati; daca el nu vrea, nu va putea face asta altcineva in locul lui. O solutie ar fi internarea intr-un spital de boli pulmonare, e foarte posibil sa nu i se dea voie sa fumeze acolo; la tata a mers, dar el avea deja probleme destul de nasoale cand a ajuns acolo, iar tata a avut si putina vointa.

Sotul tau trebuie luat la intrebari, de ce nu-ti sufera familia, si discutat cu el si eventual incercat de remediat problema; discutat apoi cu familia ta si vezi ce se poate face. Poate sotul tau chiar are vreun motiv, sau poate e doar in mintea lui; asta trebuie discutata si ajuns la un compromis.

Si....o vizita la un duhovnic SI un psiholog sau macar la un psiholog (nu am retinut daca esti credncioasa practicanta sau atee - sorry) cred ca te-ar ajuta. Niste sfaturi venite de la oameni specializati in probleme sufletesti cred ca ar ti-ar prinde bine. Plus un control amanuntit la medic in legatura cu temerile de recidiva bolii.

In plus, ti-ar prinde mega bine sa te destinzi putin; ia-ti liber cateva zile si mergi la tara, la munte, undeva si incearca zilele alea sa traiesti simplu, fara tehnologie, doar tu cu tine si sa iesi at mi mult la plimbari luuuungi si sa gasesti mici lucruri de care a te bucuri (un apus de soara, un fulg de nea, un copac mai altfel, orice mic lucrusor care sa iti aduca macar o umbra de zambet pe fata) si fa-ti tie o introspectie amanuntita, vezi unde gresesti tu, cum poti remedia ceva la tine; pentru ca pana nu ne ajutam pe noi insine greu o sa ii putem ajuta cu adevarat pe altii.

Tata sa se interneze nici atat nu vrea,sotul meu nu ii sufera din mintea lui doar,vrea sa ii ajute cat mai mult,este genul daca nu ii dai odata u I-ai dat deloc,vesnic nemultumit,mi-ar place sa plec undeva sa mai ma destind,dar material nu se poate si daca ar fi in nici un caz nu ar merge sotul cu atat mai putin sa merg doar eu,abia ma duc pe la parinti,iar ca si religie sunt ortodoxa.

Daca esti ortodoxa mergi si te spovedeste la un parinte cu har si cere si sfat.
Voia Domnului nu poti sa o schimbi ,de aici si aceasta nemultumire ,ca nu reusesti sa fie ca tine .
Eu stiu ca pt liniste in suflet si pace in familie de folos este citirea psaltirii ,dupa ce iei binecuvantare de la duhovnic.El sa iti spuna si cate catisme sa citesti in o zi ,dupa sarbatori nu stiu daca se mai citeste pana la sf,Ion ,mai bine intreaba preotul.
Mai poti sa te rogi citind Paraclisul Maicii Domnului.
Cand avem credinta mai usor putem sa ne descurcam in viata.

Am vb si cu parintele,dar tot nu scap de aceasta stare sufleteasca din pacate.Si tot asa in fiecare zi parca se adancesc gandurile si imi fac rau.

Mie imi cam suna, din pacate, a inceput de depresie. Parerea mea ar fi sa vorbiti si cu un psiholog; s-ar putea sa te ajute macar sa gasesti cauza starii tale si te-ar putea ajuta sa gasesti o cale sa iesi din starea asta.

Dea asta ma tem si eu,ca am o depresie,as vrea sa scap de ea si sa incep din nou sa ma bucur de lucrurile marunte si sa iau totul exact asa cum vine sa nu mai ma gandesc la ce va fi,si cel mai important sa accept ceea ce va fi. :(

E foarte greu sa schimbi pe cineva, mai ales un adult. La tigari nu o sa renunte niciodata tatal tau. Si nici sotul tau nu o sa renunte la atitudinea fata de ai tai. E o situatie grea, dar roaga-te Bunului Dumnezeu sa-ti dea putere si intelepciune. Un parinte a spus intr-o predica sa punem grijile noastre in mainile lui Dumnezeu si sa-l lasam pe El sa lucreze in viata noastra.
Ai grija de sanatatea ta, nu o neglija.

Stai un pic ca nuinteleg: cui sa-i recidiveze cancerul??? Tie sau tatalui tau??? Ce fel de cancer? ( te-ai exprimat " mi-eteama sa nu-mi recidiveze...)
Daca e cazuk tau, Doamne fereste, baga-ti mintile in cap, pt ca nimic nu mai conteaza atunci decat sa fii tu sanatoasa si sa ramai in viata, mai ales daca ai si copii, iar ceilalti...sa fie si ei sanatosi, lasa-i in grija Domnului, ca daca te imbolnavesti tu de grija lor, nu rezolvi nimic...

( iar daca ai ajuns deja la probleme organice - dureri de inima, de stomac, de intestine, etc - cred ca mai degraba ai nevoie de un medic ( psihiatru), acestea se numesc somatizari, si ar putea sa dispara daca iti dispar ca prin minune toate grijile ( desi daca ai o problema de perceptie a lucrurilor s-ar putea sa iti faci griji si sa te superi din orice), dar daca acestea nu dispar e nevoie de actiunea sinergica a medicului, prin medicatie ( anxiolitica, antidepresiva), cat si a psihologului, care sa identifice unde e problema de perceptie si sa te ajute sa o corectezi...stiu, e complicat :(...dar ca sa iti dai seama singura si sa gasesti o solutie, e si mai greu ( dc nu imposibil), si necesita timp indelungat.,.nu vreau sa te sperii, dar poti sa ceri medicului tau de familie bilet de trimitere, si sa beneficiezi de o consultatie gratuita la specialist, ii spui ca nu poti dormi, ai palpitatii, ce te mai doare si care crezi ca sunt cauzele-ti-e frica de cutare sau cutare - inceaca si tu dc poti sa iti " schematizezi", sa nu ajungi acolo ca nu mai stii ce te doare :), si intereseaza-te ca am inteles ca in unele spitale sunt si psihologi gratuiti...

In primul rand, cand cineva nu vrea sa renunte la tigari si nu accepta nici un argument pentru asta, este foarte greu de facut ceva! Stiu asta din propria experienta, deoarece si tatal meu a fumat timp de aproape 50 de ani in continuu, si nu a putut sa renunte la tigara, chiar si atunci cand (cu 3 ani inainte de a muri) in 2008 doctorul i-a spus "Nea' Valerica, daca nu lasi marasasca, nu mai apuci sa fii socru mare"! Deci intradevar trebuie incercat de convins, insa daca omul nu vrea este cam imposibil. Dar dumneavoastra trebuie sa fiti cu sufletul impacat ca ati facut tot ce s-a putut omeneste vorbind.

In legatura cu cealalta problema: eu cred si sunt convins- din postarile pe care le-ati scris- ca va iubiti sotul, ceea ce nu poate fi decat de laudat, si ca ati depus eforturi serioase sa va mentineti casnicia. Dar daca celalalt nu vrea sub nici o forma, este forte greu de facut ceva. Si daca un om nu este alaturi de dumneavoastra in conditii grele, dificile, atunci este destul de greu de crezut ca ar mai vrea sa fie cu dumneavoastra.
Stiu ce inseamna sa vrei sa fii din tot sufletul cu cineva si aceea persoana sa nu vrea, dar din pacate uneori trebuie sa acceptam si acest lucru.

Iar in legatura cu sanatatea: de asta trebuie sa aveti grija, in primul rand pentru dumneavoastra. In cazuri din astea nu stiu cat ajuta un cuvant de incurajare, dar va doresc sa va insanatositi.