Oameni care par credinciosi dar sunt rai
 

De multe ori m-am intrebat,cum se face de exista oameni care par atat de credinciosi iar ei se cred la fel,mergand la biserica,tinand post,citind carti sfinte,dar.......apoi se despart de acestea si afiseaza o rautate,fac lucruri urate,vb urat,jignesc,se comporta urat!Care sa fie explicatia?Chiar mi-a fost dat sa intalnesc si sa cunosc multe astfel de persoane,care credeam dupa ceea ce faceau ca sunt painea lui Dumnezeu si cand colo,rautate!Cum catalogam astfel de oameni?Care sa fie motivul pentru care se comporta asa?

Nu judeca si ...

Adevarat pare ca judec,dar pur si simplu chiar ma intrebam aceste lucruri fara sa ii judec!

Farisei

Neasimilarea Sfintei Invataturi, pe care de multe ori o cunosc, dar nu o aplica in vietile lor in care omul vechi nu lasa loc Omului Nou, in vietile lor de pui de vipere si de morminte varuite.

Iote exemplu de la catolicul nostru cum trebuie sa fie un crestin, judecator taios cu aproapele a carui fapte nici macar nu le cunoaste direct.

ce se afla in inima omului DOAR Dumnezeu stie, iar aparentele inseala

Faceti confuzie intre judecarea aproapelui si judecata morala. Iar la judecarea aproapelui, sunteti campionul forumului. Pana la urma, tot o forma de fariseism este si asta. Recititi Luca 6:42.

Este o intrebare pe care si eu mi-o pun.
Si nu e vorba de a judeca pe altii ci (la mine cel putin) de faptul ranile pe care ni le produc.
Cred ca ei nu inteleg sau traiesc in alt mod credinta.
Depinde mult de ceea ce vad (si inteleg) de la biserica, preot si de acasa.
Daca acolo se pune mai mult accent pe partea teoretica si mai putin pe cea practica, sociala, asa fac si ei si li se pare ca asta este credinta.

Fiecare om crestin are si ispite. Daca necuratul a incercat sa-L ispiteasca pe Insusi Hristos, cum nu-l va ispiti si pe crestin? Asadar, trebuie sa facem un efort sa vedem ce ganduri ne tulbura pe noi insine. Am putea sa ne inchipuim ca astfel de ganduri sau chiar mai rele il tulbura si pe aproapele care ne greseste. Gandurile pot fi si ale noastre, dar pot fi inspirate de Dumnezeu sau de cel rau. Atunci cand nu ne silim sa avem ganduri bune ii lasam loc celui rau sa ne tulbure cu ganduri de-ale sale. Iar noi credem ca acelea sunt gandurile noastre! Ne indreptatim si ne trufim. La fel poate face si aproapele care nu ia aminte la gandurile sale in primul rand. Gandurile rele sunt niste talhari, niste hoti de suflete. Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa le alunge de la noi. Luand seama la gandurile noastre si luptand cu ele, il vom privi cu mila pe cel care inca se afla printre talharii gandurilor necurate.

De aici incolo, ne alegem o strategie in functie de starea noastra duhovniceasca. Il certam, il ignoram, il aratam greseala, ii aratam o istorioara duhovniceasca din care sa extraga invatatura cuvenita, cerem sfat de la duhovnic etc.

Nu-i putem cataloga nicicum, caci nu stim cata pocainta fac ei insisi atunci cand isi vad propriile greseli. Putem sa-i ajutam sa-si vada greselile, dar cu inima de mama, nu de judecator. Inima de judecator trebuie s-o avem doar pentru noi.

Ii stiti pe cei de care vorbeste Florentina?
I-ati intalnit, cunoscut, vazut in situatiile descrise pentru a afisa o parere?
Atunci?