Mi se intampla lucruri rele
 

Buna,
De cand m-am apropiat mai mult de credinta mi se intampla numai lucruri rele, de exemplu m-am lovit cu nasul de ceva si e umflat si ma doare capul, m-am fript, sau ba ma doare una ba ma doare alta. De ce?
Si inca ceva, m-am rugat mult la Dumnezeu sa imi indeplineasca o dorinta, si mi-a indeplinit-o, toata ziua am fost din cale afara de bucuroasa, dar spre seara mi-a venit un gand de genul "dar daca...." "daca faceam asa, era mai bine" si iar m-am intristat, m-am suparat pe mine ca am astfel de ganduri, pentru ca dupa ce Dumnezeu mi-a indeplinit dorinta eu mai am tupeul sa visez altceva si mai bun. Asta ma intristeaza. Si ma gandesc ca poate nu e vina mea, pentru ca parintele Arsenie Papacioc a spus ca ori si oricare e motivul intristarii e numai de la cel rau. Sper sa nu fie al meu gandul asta, cum imi dau seama? Eu ma gandeam ca din moment ce ma intristeaza sigur nu ar fi al meu. Nu vreau sa-l supar pe Dumnezeu, de asta intreb, oricum el ne cunoaste gandurile si sufletele...

Ca nu esti atenta :))

Cel mai probabil, este vorba de coincidente. Pe de alta parte, exista descris in literatura mistica un fenomen numit uneori "opresiunea diabolica", fenomen care apare ca incercare atunci cand are loc un urcus spiritual. In forma lui cea mai atenuata, seamana cu un sir de ghinioane. In forma cea mai manifesta (numai la cei inca si mai inaintati), se ajunge la lupta fizica cu diavolul.
Ar fi bine sa vorbiti cu indrumatorul dv despre aceste lucruri.

Important este sa nu DEVINA al dv acest gand. Alungati-l, chemand in ajutor ingerul dv pazitor. Cand i-ati cerut ajutorul ultima data? Si totusi, el va fost daruit de Dumnezeu tocmai ca sa va ajute in razboiul spiritual. Gandurile de felul acesta nu sunt pacate, decat atunci cand le "internalizam" si devin ale noastre. Nu le lasati. Nu uitati ca nu exista pacat fara adeziunea vointei.

Aseara am spus o rugaciune catre inger, dupa aia m-am fript si m-am suparat ca Dumnezeu ingaduie astea:( ca nu am putut dormi toata noaptea, ma ustura..ce pacatoasa sunt. La bine mereu il laud si la rau imi pierd increderea .. credinta

Tu ce crezi ca e treaba asta cu credinta, un soi de talisman purtator de noroc?

Hristos a spus: "In lume multe necazuri veti avea".

Multi nu inteleg ca a avea o viata de credinta autentica este un risc asumat si nu chestii din astea minore.

"Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."

Ioan cap. 16:33

Isaia 41.10 este unul dintre cele mai frumoase versete biblice, intrucat Dumnezeu doreste sa va transmita un mesaj al Lui, care nu se schimba si care, sper din toata inima, sa va intareasca in clipe de tristete, neliniste sau incercare.Credeti ce va spune Dumnezeu acolo si fie ca puterea Lui sa va ridice, sa va aline si sa va intareasca, indiferent de incercarea prin care treceti.Asa sa va ajute Dumnezeu.

Asta e una din amarele sfaturi izvorate din "sola scriptura": citirea din Sf.Scriptura se tranforma in magie. E de ajuns ca, atunci cand o incercare a stihiilor lumii sa ne atace, hop!top! citesti ceva din Sf.Scriptura si gata! incercarea trece. ASTA E MAGIE CURATA! E similar cu deschiderea cartii, obicei nu prea ortodox!

Da, desigur imi vei raspunde ca nu e de ajuns citirea Scripturii, trebuie sa si crezi ceea ce citesti.
Oricine incercat de ispita va citi din Sf.Scriptura cautand cu disperare o scapare, deci cel incercat va crede cu siguranta ce citeste. DAR ASTA TOT MAGIE SE NUMESTE!

Pentru ca reteta ta cu citirea unui pasaj din Sf.Scriptura se aplica doar omului in alcatuirea sa pamanteasca - deci cu efect de cel mult la nivelul psihicului ... si cam atat! Ispita vine, insa, din inaltul stihiilor acestei lumi, deci omul incercat are nevoie de mai mult de o simpla imbarbatare la nivel psihic si psihologic. Are nevoie de COMUNIUNE DUMNEZEIASCA - sau sensibila, daca sustii ca ai citit ceva din Sf.Maxim Marturisitorul sau Petru Damaschin - pentru a trece peste ispita.
In aceste cazuri participarea la Sf.Taine ale Spovedaniei, Maslului si Euharistiei este Calea!

Inca o dovada ca sectarismul este echivalent cu SECULARIZAREA! O forma mascata de bolsevism!

Intr-o manastire din Sf.Munte Athos era odata un calugar care ajunsese sa se framante ca de mult timp nu l-a mai atins nicio boala. A ajuns chiar sa se nelinisteasca si se plangea celorlalti calugari ca Dumnezeu ... l-a uitat si nu-l mai ajuta sa se mantuiasca!

Si Sf.Paisie Aghioritul a spus ca nu a avut vreodata un folos mai mare in apropierea sa de Dumnezeu decat clipele in care a fost grav bolnav. Aceste momente i-au ajutat mai mult decat toate posturile, privegherile si rugaciunile din vremea cand era sanatos.

Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea!

Geneza 4.6-7 este un text folositor. Te va ajuta.

Este un text total nepotrivit in acest caz. Pe de-o parte pentru ca enunta o concluzie venita in urma incercarii, un fel de invatatura de minte pe care omul o dobandeste fie ca a trecut peste ispita, fie ca n-a trecut, deci textul nu e un sfat de care ai nevoie in miezul ispitei fiind. E ca si cum i-ai spune Andreei: "daca ai facut raul, asta e, ti se va intampla ceva rau; obisnuieste-te cu asta".

Iar, pe de alta parte pentru ca in ziua de astazi Biserica a fost intemeiata si exista instrumente de ajutor impotriva ispitei specifice Bisericii. Dar aceste instrumente tu nu le cunosti, si, ca urmare nici nu poti sa le oferi nici macar ca sfat de ajutor.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca tu neapartinand Bisericii Ortodoxe chiar mi se pare lipsit de bun-simt sa sfatuiesti pe cineva din afara bisericii tale.