Lamurire
 

Exista oameni care au anumite boli pe care ei si le-au indus, cum ar fi anorexia, bulimia si cred ca mai sunt si altele. Uneori mai am si eu episoade de bulimie, foarte rar acum, mai des in trecut. Totul a inceput din curiozitate, dar mai apoi am continuat in mod constient sa-mi fac rau astfel. Constituie acest lucru un pacat? Daca da( eu asa cred, intrucat iti faci rau in mod constient corpului, care e creatia lui Dumnezeu) cum as putea sa marturisesc acest pacat? (Nu ma consider bulimica pentru ca nu fac asta decat foarte rar.)

bulimia=lacomia pantecelui + mandria de sine (slava desarta)
Sunt doua pacate combinate

Aria pacatelor intrebate pe acest forum e asa mare ,ca ar trebui 10 manuale de spovedanie . Sau ar trebui sa dam credit constiintei ,care ne spune singura ce e bine si ce e nu. In preajma spovedaniei ,constiinta va selecta singura unde considera ca am pacatuit.
Originea tuturor pacatelor este departarea de Dumnezeu. Asa a fost si la Adam asa a fost si la Lucifer si la Iuda.
Orice gand si fapta care nu este spre slava lui Dumnezeu si spre sporirea luminii Sale in noi ,este pacat . Absenta lui Dumnezeu este de fapt pacatul.
Fiecare e capabil sa judece singur daca un lucru s-a facut spre slava lui Dumnezeu sau din porniri lumesti . Cand aceste porniri mai fac si rau,organismului nostru sau celorlalti,atunci avem pacatul.
Iar spovedania noastra este intoarcerea la Dumnezeu,predarea neputintelor noastre catre Crucea jertfei Sale.
Cea mai mica problema care o avem ,e importanta pentru intreg universul ,dar trebuie sa o vorbim in primul rand cu Dumnezeu,apoi cu noi insine ,apoi cu ceilalti .
Indiferent pe cine eliminam din acest trinom ,rupem lantul iubirii : de Dumnezeu ,de sine ,de aproapele
Asa ca fiecare isi poate raspunde ce este pacat ,dupa propria constiinta , si apoi se poate intari prin comunicarea cu ceilalti