As vrea sa aflu parerile celor care au cunoscut pacatul si acum traiesc bucuria pocaintei si speranta iertarii.

In ce consta tragedia:( caderii????:hmmm:

Tragedia caderii in pacat...in cel mai cumplit intuneric consta in faptul ca nu cunosteam frumusetea Ortodoxiei inainte si prin urmare traiam dupa propriile mele reguli si nu dupa voia Lui Dumnezeu.Dar minunea s-a produs si acum nadajduiesc ca voi dobandi iertare.As vrea sa aflu ca nu sunt singura, ca au trait si altii in pacat, iar acum incearca sa traiasca dupa voia Lui Dumnezeu.Mi-ar placea sa aud si parerile voastre.Mi-ar prinde bine sfaturile voastre.

Nu inteleg de ce te culpabilizezi atata, si nici la ce ti-ar folosi sa stii ca si altii au cazut in pacat?:hmmm: Eu nadajduiesc ca ceilalti n-au cazut in pacate prea mari, iar daca acum esti bucuroasa, este clar ca-i mai degraba o auto-psiho-dramatizare (ca sa nu-i zic pisico-dramatizare:satisfied:), si este clar ca slava Lui Dumnezeu nu-i nici o tragedie!:)

Ai dreptate.Nu prea imi ajuta sa stiu ca si altii au cazut in pacat, atata timp cat cu totii gresim, fiecare avandu-si pacatele sale, mai mult sau mai putin grave.Oricum ideea nu era ca acum sunt bucuroasa ci ca incerc sa-mi traiesc viata in pocainta.Tragedia este caderea in pacat.Ceea ce vroiam eu sa aflu era daca mai exista persoane care s-au intors la Dumnezeu dupa ce au dus o viata ne-ortodoxa, ca sa zic asa.Observ ca toti din jurul meu,ma refer la cei apropiati de Biserica sunt foarte sporiti in viata duhovniceasca si merg pe drumul credintei de mici iar eu pana nu demult nu aveam tangenta cu Biserica decat foarte rar.Acum incerc sa-L cunosc pe Dumnezeu si ma intreb cum am putut trai atata timp fara El, fara lecturile duhovnicesti.Cam asta vroiam sa zic.

Durerea pacatului nu poate fi constientizata decat de cineva care a avut parte de experienta iertarii Lui Dumnezeu. Hristos prin iertarea Sa iti da o viata noua, dintr-o data te intorci de pe drumul tau si vezi adevarata cale, dragostea lui Hristos te copleseste si nu iti doresti altceva decat sa-L slujesti pe El. Mie Hristos mi-a transformat viata, nu m-as intoarce niciodata de unde am plecat. Traiesc pentru El si vreau sa cunosc mai mult din El. E adevarat ca nu exista pocainta fara o viata schimbata. Prin pocainta se schimba si felul de gandire fiind cuprins de dragostea lui Hristos nu te mai poti gandi la tine ci la voia Lui.

:)Ma bucur pentru tine si iti doresc sa ai parte in continuare de astfel de bucurii. Iar caderile sa nu fie niciodata tragice!:) Si sa fii inconjurat de persoane care nu pacatuiesc, si care au si intelepciunea necesara de a-i ajuta si pe ceilalti sa evite caderea, caderile....:):):):):):):):):):):)

Si mai este ceva, sporirea duhovniceasca nu se masoara in nici un fel, ce vezi tu la altii, Doamne fereste sa nu fie numai spoiala, asta pana nu vin incercarile! Iar tu de fapt nici nu stii cat esti de buna sau nu, sau ce ti-a harazit tie de fapt Dumnezeu, asta pentru ca adancurile Lui Dumnezeu, tot numai Dumnezeu le cerceteaza si le stie.
Asta pentru ca altii, sau ceilalti sunt atata de "sporiti duhovniceste" de se vede de la o posta!
:)

Si mie Hrisos mi-a schimbat viata...nu stiu cum am putut trai atata timp in intuneric...Cateodata simt nevoia insa sa Ii ofer Lui Dumnezeu o pocainta adevarata pentru ca sunt convinsa ca nu ma caiesc destul ptr ce am facut.Oricum nu m-as putea niciodata intoarce la viata pacatoasa pe care o traiam.Nelinistea mea este si in legatura ceea ce am facut inainte...ma intreb daca, avand trecutul pe care il am, ma va putea accepta cineva asa?

Abell, stii ma tot intreb eu, daca se schimba felul de gandire, de ce nu se vede????
Adica de ce nu se schimba de fapt felul de faptuire??????;):D:(