Starea mea emotionala
 

Am cateva trairi pe care nu le inteleg,de ceva timp sunt in apele mele,ma simt binisor cu ganduri bune si speranta,am si momente cand iar ma apuca din senin ganduri care nu imi plac si gandesc negativ dar ma lupt sa nu mai gandesc asa.Am atatea asteptari de la altii si de la Sfinti atunci cand ma rog,ca e de ras stiu daca nu mi se intampla cum ma rog devin deznadajduita,Santul.apropiat mie mi.a fost de multi ani Sfantul Nectarie,chiar daca mi.am dat seama mai tarziu de cat de mult ma ajutat,atunci cand ma rugam parca eram oarba nu vedeam,sunt genul sa se intample atunci si intocmai ce ma rog,desi stiu ca nu e bine deloc ceea ce imi imaginez ca nici Dumnezeu ori vreun Sfant nu sunt "magicieni" care indeplinesc dorinte pe loc.Si uite asa avand atatea asteptari nefericita de mine,imi pun atata speranta in Sf Nectarie cand ii citesc acatistul ca dupa cateva zile intru asa intr.o stare de rau,de monotonie,si ma simt foarte rau,nu stiu de ce....si asa renunt si nu mai citesc.Tot citind pe net m.am hotarat sa citesc paraclisul Maicii Domnului,trairea e alta,ma las in mainile ei,si iau totul asa cum vine,sunt degajata de tot si de toate si sunt mai linistita,nu stiu,de ce aceste doua diferite stari? Ma intreb si nu stiu care e raspunsul!

Am facut
 

Am facut si eu prostia, si nu o data, de a avea asteptari mari si imediate de la sfinti si de la Maica Domnului, astfel incat, o buna bucata de vreme (pierdere de timp) nu am mai avut incredere in ei...mare prostie. Acum nu mai am asteptari mari de la ei si ma simt mai bine sufleteste dar si mai apropiata in ceea ce-i priveste pe sfinti si pe Maica Domnului. Nu ma mai agit asa tare si as putea spune ca e mai bine decat atunci cand voiam sa ma ajute imediat si neconditionat.

Gabriela

Da,cred ca cel mai bine ar fi sa citim acatiste si sa ne multumim cu cera ce avem!Dar mai greu aplicam!

Asa este, aplicam mai greu. Important este sa nu renuntam