Destinul
 

Buna seara! As vrea sa va intreb daca exista destin, credeti in el? Toate lucrurile fie ele bune sau rele sunt menite sa ni se intample? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?
Va multumesc mult!

Grea si complexa intrebare, care nu poate fi epuizata nici pe departe in cele cateva randuri ale unei postari.

Inteleasa ca "succesiune de lucruri, bune si rele, care ni se intampla in viata", putem afirma ca destinul nu exista. Pe de alta parte, nu exista nici hazard. Intre propozitia "totul este predestinat" si propozitia "totul este hazard" e un ocean: numele lui este Lumea Sensibila, Me-on, lumea in care ne miscam cat suntem in trup.

Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu are un plan cu fiecare. Un plan de mantuire. In unele cazuri rare, El chiar aproape ca ii forteaza pe unii. De aici, putem spune ca aproape ii predestineaza pe unii spre mantuire. Spun "aproape", fiindca niciun moment libertatea lor nu este anihilata, desi El poate pune o enorma presiune in directia bunei alegeri. Cu alte cuvinte, Dumnezeu, prin persoana Spiritului Sau poate, in unele cazuri, sa fie irezistibil. Dar diavolul nu este niciodata irezistibil. Nimeni nu este predestinat spre damnare.

Sa vedem ce zice si Pelerinul nostru :))

Învățătura Ortodoxă respinge predestinația, existența unui drum dinainte stabilit pentru fiecare dintre noi. Suntem liberi a ne construi viața așa cum ne dictează propria conștiință. Ce-i drept, Tatăl Ceresc ne previne că îndepărtarea de harul Său duce la haos și moarte. De aceea, cu dragoste părintească, ne înștiințează asupra pericolului ce ne paște atunci când refuzăm să-I urmăm sfaturile, complăcându-ne în însingurare și distanțare față de Dumnezeu. Cu toate acestea, ne naștem având de depășit anumite situații independente de voința noastră şi chiar pe parcursul vieții ne vedem nevoiți a înfrunta o serie de evenimente-limită ce nu țin de noi, de acțiunile sau inacțiunile noastre.

„iată Eu astăzi ţi-am pus înainte viața şi moartea, binele şi răul…, binecuvântare şi blestem. Alege viața ca să trăiești tu şi urmașii tăi” (Deuteronom 30, 15-19). Carevasăzică, Domnul ne arată binele, ne îndeamnă să-l săvârșim, promiţându-ne și răsplata conlucrării cu harul, cu sfatul Său preaînțelept, dar nu ne obligă nicidecum să urmăm calea indicată. Alegerea ne revine nouă.

Alin, daca l-as sfatui asa: ,, trebuie sa stii ca este bine asa cum randuieste Dumnezeu viata" ar fi un sfat corect? Un raspuns cu da sau nu, te rog.

Adică cum? Poți ieși un pic din prezentarea asts ușor schizo, fiind poate oleacă mai explicit?

Dumnezeu nu hotaraste din veac actele omului, ursind pe unii la bine, iar pe altii la rau, ci in baza prestiintei si atotstiintei Sale, cunoaste ceea ce va faptui omul prin libera sa vointa. Aceasta nu este predestinatie, ci prestiinta. Oricat de inradacinata este aceasta superstitie, se pare totusi, ca in adncul sufletului omenesc se gaseste in stare latent, ascunsa, nevazuta, nebanuita, convingerea ca omul este liber in savarsirea actelor sale.
Asa romanii cei convinsi de atotputernicia si neindurarea zeului " Fatum ", aveau un proverb semnificativ, extras din " Georgicele "poetului Virgiliu :" labor improbus omnia vincit "( munca neprecupetita invinge totul ) , iar noi ramanii avem o zicala mai concludenta :"Cum iti vei asterne , asa vei dormi ! "

Pronia sau Providenta divina prin care intelegem purtarea de grija a lui Dumnezeu de toate fapturile Sale, de la cele mai neinsemnate - iarba si crinii campului, pana la om ( Matei 6,25-26 ), exclude idea destinului. Dumnezeu este Parinte nepartinitor, caci voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostiinta adevarului ( I Tim. 2,4 ).
Ca unul care a iubit atat de mult lumea, incat a sacrificat pe Fiul Sau pentru mantuirea ei ( Ioan 3,16; I Tim. 2,6 ), nu poate sa predestineze pe unii la bine, iar pe altii la rau, El, Care rasare soarele Sau si peste cei rai si peste cei buni, ploua peste cei drepti si peste cei pacatosi ( Matei 5,45 ).
Dumnezeu nu indeamna pe nimeni la rau si nici nu sileste la virtute, ci lasa fiecaruia libertate de actiune, caci pune inaintea omului: viata si moartea, binele si raul ( II Lege 30,15,19 ), sau : viata si moartea, binecuvantarea si blestemul ( II Lege 30,1 ).

"Trebuie să se ştie că Dumnezeu ştie totul dinainte, dar nu le predestinează pe toate. Cunoaşte mai dinainte pe cele ce sunt în puterea noastră, dar nu le predestinează. El nu voieşte să se facă răul şi nici nu forţează virtutea. Prin urmare predestinarea este opera poruncii preştiutoare a lui Dumnezeu. Predestinează pe cele ce nu sunt în puterea noastră, potrivit preştiinţei Lui. Căci de pe acum chiar, prin preştiinţa Lui, a judecat mai dinainte totul, potrivit bunătăţii şi dreptăţii Lui."

(Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica)