Confesiuni sau Noaptea intunecata a sufletului
 

Revin din nou pe forum dupa o pauza de un an,cred,cu dorinta ,Nu de provoca sau de a cauta conflict sau revolta,ci de a impartasi intr un mod constructiv ce inseamna o viata in care esti constient ca iti lipseste Dumnezeu.As tinde sa compar asta cu o operatie in care simti si esti constient de tot dar esti totusi paralizat si incapabil de reactie,e prezenta doar durerea si groaza.Numai ca in sau spre aceasta cale libertatea este cea mai mare capcana si iluzie.Eu am ajuns la concluzia ca Nu exista libertate,exista doar scop.Iar cand esti incapabil sa vezi scopul te imbeti cu libertate si Nu mai vrei sau poti vedea scopul,si daca totusi in scurtele momente in care esti lucid si vezi acel scop deja e greu sa te desprinzi din dependentele create in jurul betiei libertatii....Cam aici sunt eu...Si probabil Nu singurul in situatii de genul.

Nu, nu esti singurul, acolo a fost si Adam cu Eva, acolo suntem aproape toti.
Nu exista libertate absoluta, ci doar libertate relativa, aservita scopului; in folosul atingerii scopului libertatea este "cuantica".

Adevarata libertate nu poate fi atinsă decat prin atingerea scopului,intrucat noi nu putem fi liberi decat dupa eliberarea din acest....Nu stiu cum pot numi,dar il simt si este ceva...Totusi cu siguranță sunt mai multe tipuri de revelații,dar cea mai zguduitoare este aceea e descoperiri prin prisma lipsei.Cu totii avem sentimentul de gol cel putin de cateva ori in viața,cei mai multi il umplem ,cativa il ignoră si restul il acoperă cu inutilități.Si până la urma nici nu e mare diferenta dintre păcat,ignoranță,căutare si iluzie.Sunt doar diferite nivele de cunoaștere.

Parerea mea e ca si cautarea sincera e adevarata libertate.

Oare Iisus, adica Insusi Dumnezeu, a fost cu adevarat liber cat timp a fost in trup? El si scopul au fost si sunt Una.
Prin urmare, cat timp esti in cautare esti cu adevarat liber.

Isus este doar un model,nu este un scop in sine,desi a devenit unul.Insa a confunda mijlocul cu destinația este cam eronat intrucat poti ajunge sa consideri pana la urma mijlocul destinația însăși si sa ii condamni pe cei care inca calatoresc spre destinatie altfel decat tine,tu spunandu le ca deja ai ajuns.In general religia exagereaza fiecare aspect.Ori e sola scriptura,gratia ,fide etc...ori canonizam si pupam tot,de la oase la lemne si plasticuri si patrafire si etc.Ideea este ca nu e nici sola scriptura si nici sola moaște.