Depresia-refugiu,boala sau renunțare?
 

Nu știu dacă putem incadra in categoria depresiei toate fugile,fricile sau eșecurile noastre.Iarăși nu stiu daca e indicat să practicam victimizarea sau sa cersim atentie sau intelegere si sa ne tot plangem ca viata noastră e de rahat.Dar stiu sigur ca există totusi diverse moduri prin care sa depășim aceste scurte(sau mai lungi)etape care ne aruncă in această stare,si de cele mai multe ori ele sunt declanșate de ceva din exterior ca mai apoi sa ne macine interiorul.De exemplu cel mai adesea,familia este factorul care stârnește crize,atacuri,neliniști etc.Sau mai exact familia este mediul in care ele iau naștere,iar asta este cel mai grav,dat fiind faptul ca in astfel de momente,subiectul răpus de această molimă,rămâne efectiv neajutorat,gol,si cel mai probabil vrea sa fugă,sa scape din acel mediu,care in mod normal ar trebui sa fie primul la care sa apele sau sa ii ofere înțelegere si ajutor.Deci un mediu familial dezbinat si conflictual creează asfel de stări,si de acolo pornește declinul,criticile,reprosurile si tot ce duce subiectul in dezechilibru,haos si ratare iminenta.De aici incep si căutările,experiențe diverse,rătăciri si tot soiul de comportamente deviante.Altă categorie ar fi deceptiile in amor,mariaje eșuate ,infidelitate,moartea celor apropiați etc.Acestea sunt mai ușor de parcurs,dat fiind faptul ca sunt singulare(de cele mai multe ori nu) și faptul ca cele mai multe sunt ireversibile,face ca subiectul să se impace mai ușor cu ideea pierderii.Singurul aspect pedagogic din acest tip de experiențe poate fi cel al deprinderii unui egoism constructiv,in care depășim dependența de alte persoane sau lucruri,idealuri etc.Ne otelim treptat caracterul și învățăm sa nu depindem de alti factori inafara celor indispensabili existenței.Iarăși dupa aceste experiențe vom deveni,desigur dacă vrem sa iesim din sfera acestor stări,mai insensibili,nepăsători,neîncrezători,precauți,vom lega mai greu relații si prietenii,ne vom insingura si ne vom crea un univers al nostru in care prea putini vor intra si prea rar vom iesi.

Tot ce spui sunt numai prostii ireale, tu nici nu realizezi că ești identificat complet cu mintea iar ceea ce scrii sunt caracteristici cunoscute deci n-ai cum să fii ceea ce poți cunoaște, tu de fapt ești cunoscatorul sau observatorul acestor prostii, dacă nu le-ai fi observat nu le-ai fi scris aici, ele nu existau dacă tu nu le-ai fi adus în conștiință și există doar atâta timp cât le observi! Ceea ce apare și dispare nu poate fi considerat ca fiind real deci ele nu sunt, doar pare ca sunt!
Pentru a realiza cine ești tu cu adevărat vezi cine este acest observator, pune-ți întrebarea ”Cine/ce sunt eu?”, orice om spiritual de aici trebuie să pornească, pornește de la interior către exterior căci din momentul în care vei realiza ceea ce ești tu cu adevărat, nimic din exterior nu va mai rămâne necunoscut pentru că așa cum te vezi pe tine așa vei vedea și exteriorul, dacă vei porni de la exterior vei cădea mereu într-o capcană a minții pentru că mintea este limitată și incompetă iar conștiința în care apare această minte este infinită, deci îți spun - Cunoaștete pe tine însuți și o să vezi că tot ce-ai scris aici sunt doar prostii fără nici cea mai mică realitate. Ține minte, real este doar ceea ce e permanent și neschimbător în toate stările în care te afli - veghe, somn cu vise și somn profund. CE ESTE PERMANENT ȘI NESCHIMBATOR ÎN CEEA CE AI SCRIS TU MAI SUS?
Ca să vezi că nu vorbesc prostii ca tine realizează ceea ce poți cunoaște în starea de somn profund și deasemenea realizează că tu nu poți spune niciodată că nu ai existat și în această stare chiar dacă nu ai perceput nimic (nici corpul, nici mintea - și totuși exiști - deci cine există cu adevărat?corpul, mintea sau conștiința fără de care nimic nu poate exista? ).

Aha...Da tu așa obișnuiești să te malahizezi si după,asa ca si confort al regretului de după sa mixezi literaturi pseudospirituale....Mda,probabil sunt mai multe cauze ale frustrarii,vezi numa sa nu se acumuleze,fiindca punctele culminante oferite de placerile trupului fi fanteziile spirituale sunt mai efemere decât o țigară.

De ce tii neaparat sa-ti afisezi egoul spiritual?
Am vrut doar sa arat ca exista o diferenta intre ”crestinism” si ”mintea crestina”.
Iisus a lasat o invatatura a carei esenta este ”trezirea constiintei umane” pentru ca omul sa nu mai sufere ca urmare a identificarii constiintei sau a ceea ce este el in realitate cu corpul si mai ales cu mintea (nu e clar ca din moment ce ti le cunosti tu nu poti fi corpul sau mintea? de ce trebuie ca omul sa sufere crezand ca tot ceea ce apare in minte este real cand insusi Iisus a spus ”lepadati-va de voi”? Poti sa lepezi doar ceea ce ai nu ceea ce esti!) insa omul nerealizand ca nu poate vedea cu mintea ceea ce sustine mintea a denaturat toata aceasta invatatura interpretando dupa bunul plac, si ma opresc aici!Uitate la stiri in fiecare zi si vezi de ce e capabila mintea umana neconstientizata sau neobservata.Sa mai vorbim si de moralitatea multor oameni asazisi spirituali?
Nu exista pacat mai mare pe lumea asta pentru ca omul sa nu cerceteze si sa realizeze adevarata sa natura. Iisus a spus - ”Cunoasteti Adevarul” si nu ”credeti adevarul”! altfel cum credeti voi ca puteti deveni ”asemenea Lui”?

Ok,am înțeles,ti-ai umplut capul cu carti gen 'Puterea prezentului' si filme gen 'Conversatii cu dumnezeu',un pic de ritmuri orientale budisto-zoroastrist-etc...Toate,bineînțeles pe fondul crestin-ortodocs de pe care toti de aici am mancat ceapa si slanina de mici.Ai mai fumat niste new age si un pic de sectarism...Dar acum unde ai ajuns,unde esti?

Poti sa-ti speli haina de cate ori vrei, nu asta e solutia, pana la urma tot iti vei da seama ca trebuia s-o arunci de prima data. Contradictiile si prejudecatile gandirii in sens psihologic nu pot produce decat irationalitate.

Dă-i pace,văd ca preferi sa te ascunzi după cuvinte.Zi omule ce te doare sau unde vrei sa ajungi...Ai venit,ti-ai dat vreo 2,3 filme in regia lui lars von trier,dar ai vrut sa para ca sunt de tarkovski.Ai tot invartit o țigară in mana iar cand cineva a vrut sa iti dea un foc ai zis ca nu fumezi.Esti asa ca dintr-o carte de bulgakov,da un bulgakov asa in zilele lui cele mai proaste.

În primul post tu propui vindecarea ego-ului ("deprinderea unui egoism constructiv"!!!) și "otelirea caracterului" iar eu spun ca este greșită o asemenea abordare, tot constructiv vorbind...
Omul trebuie transformat nu vindecat. De ce spun asta? - de 2000 de ani omul tot vindecă și încă vindecă dar ego-ul e tot la locul lui, e fix în același loc în care l-a lăsat Iisus dar Iisus nu a venit să ne arate cum să vindecăm ego-ul ci cum să-l ELIMINĂM. Degeaba spunem mereu "trebuie să fac aia sau ailaltă" ca apoi să recadem la loc și sa fim iar și iar și iar în punctul din care am plecat. Însă pentru a putea renaște trebuie sa mori mai întâi, pentru ego-ul tău desigur, nu există naștere fără moarte însă omului ii vine greu sa abandoneze direct trecutul căci cine mai e el fără acest trecut și atunci îl tot vindecă dar asta e o treabă doar de suprafață, în interior e fix la fel de-aia am spus eu mai sus "Cunoaștete pe tine Însuți" și arunca haina direct, pornește de la interior căci odată ce egoul a dispărut nu va mai exista nimeni care sa vadă problemele.

Iată ce spune Avva Filimon:

"Veghează în permanență, nu-i permite minții tale să fie înghițită de obsesiile exterioare, mișcările tumultoase ale sufletului pot fi reduse la tăcere prin practicarea liniștii. În schimb, dacă le vei încuraja și le vei stimula, ele vor fi greu să le mai vindeci vreodată, la fel cum îți este imposibil să îți vindeci o rană dacă te scarpini mereu"

După cum spuneam mai sus, toate problemele apar când omul se identifică cu mintea crezând că tot ceea ce apare acolo e real.Cine creează depresiile de care amintești mai sus? Mintea se condiționează singură și apoi tot ea strigă după ajutor. Dar asta cu concursul tău bineînțeles căci nu te obliga nimeni sa crezi ce-ți spune ea. Dar mă rog, psihologii și psihiatrii trebuie să mănânce și ei o pâine.
Nu e mai simplu să veghezi permanent asa cum spune Avva Filimon și sa dezvolți o atitudine de observator detașat privind evenimentele din viata ta ca pe ceva ce ți se întâmplă și nu ca pe ceva exterior supra-impus? Fiecare are dreptul să aleagă dar să fie conștient de alegerea făcută.

În ceea ce privește caracterul, acesta nu e decât o treabă de suprafață (iarăși), în interior nu schimbă mai nimic și tot superficial rămâi. Caracterul îți permite să ai răspuns de-a gata și când situația o impune șablonul e deja pregătit, s-a dus spontaneitatea de moment și tot învechit rămâi. Facem reguli ca să schimbăm caractere sau să le "oțelim", o mare prostie, câte reguli o să se poată inventa? întotdeauna va rămâne ceva la care nu s-a gândit nimeni căci cu ce poți face regulile dacă nu cu mintea? și iarăși suntem limitați și incompleți.
Nimic nu e greșit dacă nu e repetat dar pentru asta trebuie să fii conștient, este singura soluție de a curge odată cu viata, fără observare (conștientizare) nu mai există nicio viață ci există un mare chin și-o mare suferință. Dacă știi vreo alta soluție scrie aici dar nu veni cu soluții ca cele din primul post.

In primul rând,subiectul lansat in discutie este cu totul altul decât palavragelile tale.Eu vorbeam despre campul senzorial al despresiei.Tu ai venit cu niste texte paralele,in care ai inceput sa vorbești despre nimic,crezând ca vorbesti despre tot.Eu nu cred ca un om căzut in starile pe care le-am mentionat va opera cu metanoia ,akedia si alte concepte care se refera la structuri operaționale in sfera isihiei.Tu incerci sa teoretizezi teorii...eu te sfatuiesc sa incerci sa expui experiential.Degeaba imi faci tu demonstratii care imi sunt evidente,utilitatea ta este zero in cazuri de genu.Daca vrei sa fi relevant,iesi din carapace.Tu stai undeva ascuns si tot arunci lucruri amestecate in locuri aleatori crezand ca asa....In fine...Fa un pic de ordine in idei,nu iti fie frica sa te descoperi asa cum esti,admite greseala si iesi din fantezia iluziilor.Încearcă intai sa experimentezi viata,si apoi compară cu ce stiai si ce simți.

Practica observatorului detașat sau a conștientizării a fost preluata și de psihologie.
Eu spun ca soluția nu este sa cauti răspuns la întrebări ci sa găsești starea în care întrebările nu se vor mai pune.
Pe mine ma interesează ca o stare de depresie, anxietate, etc sa nu apară în conștiință și nu ca aceste stări sa apară și apoi sa caut soluții de vindecare, asta e tot ce vreau eu sa spun aici - e mult mai ușor sa prevenim decât sa vindecam asa cum e mult mai ușor sa faci bani decât să-ți câștigi pacea interioara.