Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Calea singurătății (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=20159)

Seraphim7 25.01.2025 19:06:09

Calea singurătății
 
Ep.1

Nu mi-e rușine să o spun,dar toată viața mea am fost singur,chiar dacă am fost cam mereu printre oameni.

Pot spune că de multe ori a fost o alegere, însă nu de puține ori a fost faptul că am îndepărtat eu persoanele de lângă mine și desigur ca totul să fie complet au fost și cazuri în care persoanele lângă sau cu care am vrut să fiu n-au vrut sau putut să fie cu sau lângă mine.

M-am simțit cel mai adesea singur încă din cadrul familiei,al copilăriei, însă nu mi-a displăcut neapărat asta.

Am găsit și încă găsesc plăcerea evadărilor din realitate în compania unor iluzii sau experiențe onirice, spirituale sau imaginare.

Oamenii de multe ori îmi crează fluxuri de energii care mă scot din starea mea preferată și anume cea interioară,plus că îi simt destul de bine pe fiecare și asta nu este întotdeauna un avantaj.

Chiar dacă mă pot integra la nevoie in orice grup sau interacționez eficient cu orice persoană în funcție de împrejurări, refuz cu orice ocazie posibilă evenimentele unde snobismul social primează, fiindcă acelea le suport cel mai greu.

Singurul mod in care tolerez mulțimea este cel in care pot avea eu un monolog sau modera discuția sau in calitate de gazdă.

In rest prefer discuțiile unu la unu.

…….

Din păcate însă singurătatea nu este o alegere pentru foarte multe persoane,ci este o consecință a altor aspecte.

Nu toți caută sau doresc o “carieră solo”,și iarăși foarte puțini sunt făcuți pentru asta.

Iar subiectul acesta ar ajuta mai degrabă pe cei care doresc sa scape de “blestemul singurătății”,care pentru noi ceilalți care o căutăm mai des și o dorim,este o binecuvântare.

O altă mare problemă cu care se confruntă extem de multe persoane,este singurătatea alături de altcineva, adică ești cu cineva constant, însă tot te simți singur.

Fiecare se gestionează diferit,eu desigur, dacă n-am simțit prea des o apartenența la ceva sau la cineva nu mă pot raporta la o pierdere de acest gen, fiindcă singurătatea este starea mea naturală,deci practic mă simt nenatural cu alții.

Însă multe persoane au creat legături cu oameni sau diferite lucruri, locuri etc și pierderea acestora crează in prima fază durere,dar după se transformă în singurătate.

Ei bine aici este cel mai dificil de gestionat și cu acet tip de problemă este greu de lucrat.

Cel mai probabil și eu și alții care chiar dacă n-am găsit persoana, lucrul,locul,ideea etc,de care sa ne atașăm real,cu siguranță vom avea un “acasă” undeva in acest univers,poate l-am uitat,poate nu l-am găsit etc.

Însă este infinit mai dureros pentru cei care au găsit și pierdut ulterior acel “acasă”,iar eu cred că este de datoria noastră a celorlalți mai “liberi” să-i ajutăm pe aceștia să depășească aceste stări.

Noi putem fi pansamentul temporar, întrucât nu prea există posibilitatea să ne atașăm,iar ceilalți pot utiliza intențiile noastre să depășească.

Totuși non atașamentul,ca sa utilizez o terminologie budistă nu înseamnă falsitate sau răceală sau “inimă de piatră”.

Nu,pur și simplu te ajut in mod altruist , însă nu mă atașez in mod egoist.

Te IUBESC,dar în libertate.

Un fel de iubire creștină, dezvoltată frumos într-o epistolă paulină.

Însă nu este așa de ușor să practici non atașamentul și iubirea necondiționată.

Sau iubirea universală și rugăciunea sfinților pentru întreaga lume…

Cam greu, nu?

Oare mai ești singur când porți în inima ta iubirea pentru întreaga creație?

Mai ești singur când ești dispus să ajuți pe oricine?

Mai ești singur te-ai conectat cu….

DUMNEZEU

???

Păi nu, ești singur doar când te legi de materie și de efemer.

Fiindcă acestea trec,tu te-ai legat de ele și ele dispar,iar tu suferi fiindcă ai pierdut ceva ce n-ai avut niciodată.

Inclusiv un om,daca consideri că l-ai pierdut, l-ai avut al tău,ai depins de el,etc..

Ai greșit în fiecare aspect dacă credeai asta, întrucât pierdea cuiva înseamnă doar dematerializarea sa,plus că fiecare om este liber,noi nu deținem oameni,nu suntem legați de alți oameni.

Legăturile de sânge sunt valabile doar pentru trup nu și pentru suflet,la fel și cele de căsătorie, sunt doar pentru viața terestră, atât.

Practic ai fost gol și ai rămas tot gol.

Cu ce umpli acel gol?

Poate suntem toți niște vase, și misiunea noastră pe pământ este să….

Termenul care descrie cel mai bine legătura dintre toți oamenii este unul des utilizat in creștinism, și anume FRATE/SORĂ.

Deci restul legăturilor sunt artificiale și temporare , majoritatea false, așa că a alege ignorarea lor și respingerea acestor false legături dintre oameni nu înseamnă singurătate, întrucât toți joacă rolul comuniunii și al socialului însă toți suferă din cauza asta și apelează la tot felul de iluzii, narcotice, minciuni etc, pentru a alimenta acest “globalism”, însă până la urmă dacă vom înțelege FRĂȚIETATEA UNIVERSALĂ….

Atunci totul va avea sens…

Din păcate “valorile tradiționale” sunt învechite și învățăturile care au manipulat până acum nu mai pot corupe conștiința colectivă a umanității.

1.Nu există gen!

Da,este un adevăr!

2.Globalismul este soluția!

Da,este un adevăr!

3.Religia și politica trebuie sa dispară și să fie înlocuite de spiritualitate și un guvern mondial!

Eh, asta va fi un articol viitor.

Însă nu uitați,totul este temporar pe Pamant,iar calea singurătății este doar un refugiu pentru întoarcerea ACASĂ.

Andrew 25.01.2025 21:27:44

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 680259)
Ep.1

Nu mi-e rușine să o spun,dar toată viața mea am fost singur,chiar dacă am fost cam mereu printre oameni.

Pot spune că de multe ori a fost o alegere, însă nu de puține ori a fost faptul că am îndepărtat eu persoanele de lângă mine și desigur ca totul să fie complet au fost și cazuri în care persoanele lângă sau cu care am vrut să fiu n-au vrut sau putut să fie cu sau lângă mine.

M-am simțit cel mai adesea singur încă din cadrul familiei,al copilăriei, însă nu mi-a displăcut neapărat asta.

Am găsit și încă găsesc plăcerea evadărilor din realitate în compania unor iluzii sau experiențe onirice, spirituale sau imaginare.

Oamenii de multe ori îmi crează fluxuri de energii care mă scot din starea mea preferată și anume cea interioară,plus că îi simt destul de bine pe fiecare și asta nu este întotdeauna un avantaj.

Chiar dacă mă pot integra la nevoie in orice grup sau interacționez eficient cu orice persoană în funcție de împrejurări, refuz cu orice ocazie posibilă evenimentele unde snobismul social primează, fiindcă acelea le suport cel mai greu.

Singurul mod in care tolerez mulțimea este cel in care pot avea eu un monolog sau modera discuția sau in calitate de gazdă.

In rest prefer discuțiile unu la unu.

…….

Din păcate însă singurătatea nu este o alegere pentru foarte multe persoane,ci este o consecință a altor aspecte.

Nu toți caută sau doresc o “carieră solo”,și iarăși foarte puțini sunt făcuți pentru asta.

Iar subiectul acesta ar ajuta mai degrabă pe cei care doresc sa scape de “blestemul singurătății”,care pentru noi ceilalți care o căutăm mai des și o dorim,este o binecuvântare.

O altă mare problemă cu care se confruntă extem de multe persoane,este singurătatea alături de altcineva, adică ești cu cineva constant, însă tot te simți singur.

Fiecare se gestionează diferit,eu desigur, dacă n-am simțit prea des o apartenența la ceva sau la cineva nu mă pot raporta la o pierdere de acest gen, fiindcă singurătatea este starea mea naturală,deci practic mă simt nenatural cu alții.

Însă multe persoane au creat legături cu oameni sau diferite lucruri, locuri etc și pierderea acestora crează in prima fază durere,dar după se transformă în singurătate.

Ei bine aici este cel mai dificil de gestionat și cu acet tip de problemă este greu de lucrat.

Cel mai probabil și eu și alții care chiar dacă n-am găsit persoana, lucrul,locul,ideea etc,de care sa ne atașăm real,cu siguranță vom avea un “acasă” undeva in acest univers,poate l-am uitat,poate nu l-am găsit etc.

Însă este infinit mai dureros pentru cei care au găsit și pierdut ulterior acel “acasă”,iar eu cred că este de datoria noastră a celorlalți mai “liberi” să-i ajutăm pe aceștia să depășească aceste stări.

Noi putem fi pansamentul temporar, întrucât nu prea există posibilitatea să ne atașăm,iar ceilalți pot utiliza intențiile noastre să depășească.

Totuși non atașamentul,ca sa utilizez o terminologie budistă nu înseamnă falsitate sau răceală sau “inimă de piatră”.

Nu,pur și simplu te ajut in mod altruist , însă nu mă atașez in mod egoist.

Te IUBESC,dar în libertate.

Un fel de iubire creștină, dezvoltată frumos într-o epistolă paulină.

Însă nu este așa de ușor să practici non atașamentul și iubirea necondiționată.

Sau iubirea universală și rugăciunea sfinților pentru întreaga lume…

Cam greu, nu?

Oare mai ești singur când porți în inima ta iubirea pentru întreaga creație?

Mai ești singur când ești dispus să ajuți pe oricine?

Mai ești singur te-ai conectat cu….

DUMNEZEU

???

Păi nu, ești singur doar când te legi de materie și de efemer.

Fiindcă acestea trec,tu te-ai legat de ele și ele dispar,iar tu suferi fiindcă ai pierdut ceva ce n-ai avut niciodată.

Inclusiv un om,daca consideri că l-ai pierdut, l-ai avut al tău,ai depins de el,etc..

Ai greșit în fiecare aspect dacă credeai asta, întrucât pierdea cuiva înseamnă doar dematerializarea sa,plus că fiecare om este liber,noi nu deținem oameni,nu suntem legați de alți oameni.

Legăturile de sânge sunt valabile doar pentru trup nu și pentru suflet,la fel și cele de căsătorie, sunt doar pentru viața terestră, atât.

Practic ai fost gol și ai rămas tot gol.

Cu ce umpli acel gol?

Poate suntem toți niște vase, și misiunea noastră pe pământ este să….

Termenul care descrie cel mai bine legătura dintre toți oamenii este unul des utilizat in creștinism, și anume FRATE/SORĂ.

Deci restul legăturilor sunt artificiale și temporare , majoritatea false, așa că a alege ignorarea lor și respingerea acestor false legături dintre oameni nu înseamnă singurătate, întrucât toți joacă rolul comuniunii și al socialului însă toți suferă din cauza asta și apelează la tot felul de iluzii, narcotice, minciuni etc, pentru a alimenta acest “globalism”, însă până la urmă dacă vom înțelege FRĂȚIETATEA UNIVERSALĂ….

Atunci totul va avea sens…

Din păcate “valorile tradiționale” sunt învechite și învățăturile care au manipulat până acum nu mai pot corupe conștiința colectivă a umanității.

1.Nu există gen!

Da,este un adevăr!

2.Globalismul este soluția!

Da,este un adevăr!

3.Religia și politica trebuie sa dispară și să fie înlocuite de spiritualitate și un guvern mondial!

Eh, asta va fi un articol viitor.

Însă nu uitați,totul este temporar pe Pamant,iar calea singurătății este doar un refugiu pentru întoarcerea ACASĂ.

Din nefericire, am sa spun foarte clar că uneori singuratatea, nu ne întoarce către acel "ACASA". Putem fi singuri pentru câteva momente, putem sa avem un fel de *me time* cum spune Englezul, dar în niciun caz nu putem trai o viata singuri, crezând ca vom da de acel "ACASA".

Căsătoria are mult mai mult decât valoarea pământească, este vorba despre legământul sacru dintre cele doua suflete, bărbat și femeie, care se iubesc unul pe altul. Căci se zice în Scriptura: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă-sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup" (Efeseni 5:31). Căsătoriile sunt menite sa fie un legământ veșnic, nu doar în viata pământească.

Cat despre *gen*, există acest tip de gen(uri) cele doua universale și fundamentale: Masculin, și Feminin. Nu poti sa spui ca genul nu exista.

Singurătatea este o soluție temporara în a face fata greutăților vieții, dar trebuie sa avem la un moment dat un "acel ceva, sau cineva" de care trebuie, intr-un mod rezonabil și firesc sa ne atasam. Nu sugerez sa ne supra-atasam, dar trebuie cumva sa ne atasam și sa ne împărtășim sentimentele cu acel cineva, sau acel ceva care va fi ca o a doua jumătate a noastră, ca acea conexiune pe care poate nu am avut-o la un moment dat în viata

Andrew 25.01.2025 21:34:18

As mai vrea sa adaug de asemenea, în legătură cu ce ai spus Am găsit și încă găsesc plăcerea evadărilor din realitate în compania unor iluzii sau experiențe onirice, spirituale sau imaginare.. Cu toții avem căile și metodele noaste de escapism.

Multe dintre mesajele pe care le primim, se pot dovedi ulterior a fi iluzii. Nu îți cer sa intri în detalii în legătură cu ce mesaje ai primit, dar îți cer sa faci o analiză personala asupra ce energie îți dă mesajul acela, te face sa evoluezi, sa te simți mai bine, sau nu? Dacă tot spui ca simți anumite energii etc, concentreaza-te asupra energiilor de unde vin mesajele. Te fac sa te simți mai împăcat, cu tine însuți și cu Universul, sau nu?

Doar ca sugestie

Seraphim7 26.01.2025 14:38:47

O să dezvolt subiectul mai încolo, însă dacă tot m-ai "provocat", vin cu câteva mențiuni scurte:))

Nu sunt împotriva căsătoriilor, dar nu prea am fost niciodată pentru ele.

Însă cu siguranță nu sunt legături "veșnice" și cu atât mai mult nu leagă suflete pentru eternitate.

Chiar citatul pe care l-ai oferit spune că "vor fi un singur TRUP",nu un singur suflet.

Eva a fost făcută din coasta lui Adam,nu din câmpul eteric al energiilor sale subtile:))

Aceste condiționări biologice și legături terestre se desființează odată ce părăsim trupul.

Cât despre"Nu există gen "....Mai degrabă reformulez și spun că este eronată atribuirea unui singur gen cuiva.

Așa că non binar cu siguranță descrie foarte bine starea tuturor.Fiecare putem experimenta ambele genuri și trebuie să evoluăm in ambele sfere atât masculin cât și feminin.

Doar pentru că în viața asta unul este bărbat nu înseamnă că în altele nu a fost femeie.

Păi Dumnezeu, îngerii, sufletele au un gen?

Genul este deasemenea condiționat fix de învelișul corporal, atât.

In spațiul spiritual nu mai există gen.

Însă o sa întru in detalii mai larg despre acest subiect legat de gen,in niște postări viitoare.(Sincer trebuie să fac un research mai aprofundat)

Energiile masculine și feminine intră în cu totul alte concepte și practic lucrează și există în fiecare suflet,dar ele nu sunt condiționate strict de un gen anume.

Deocamdată vom spune că toți și toate înglobăm ambele genuri...

Închei deocamdată cu un pasaj relevant pentru subiect din Noul Testament...

Matei 22:24-26, 28-30 VDC
[24] „Învățătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ [25] Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. [26] Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
[28] La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” [29] Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. [30] Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

Andrew 26.01.2025 15:18:25

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 680267)
O să dezvolt subiectul mai încolo, însă dacă tot m-ai "provocat", vin cu câteva mențiuni scurte:))

Nu sunt împotriva căsătoriilor, dar nu prea am fost niciodată pentru ele.

Însă cu siguranță nu sunt legături "veșnice" și cu atât mai mult nu leagă suflete pentru eternitate.

Chiar citatul pe care l-ai oferit spune că "vor fi un singur TRUP",nu un singur suflet.

Eva a fost făcută din coasta lui Adam,nu din câmpul eteric al energiilor sale subtile:))

Aceste condiționări biologice și legături terestre se desființează odată ce părăsim trupul.

Cât despre"Nu există gen "....Mai degrabă reformulez și spun că este eronată atribuirea unui singur gen cuiva.

Așa că non binar cu siguranță descrie foarte bine starea tuturor.Fiecare putem experimenta ambele genuri și trebuie să evoluăm in ambele sfere atât masculin cât și feminin.

Doar pentru că în viața asta unul este bărbat nu înseamnă că în altele nu a fost femeie.

Păi Dumnezeu, îngerii, sufletele au un gen?

Genul este deasemenea condiționat fix de învelișul corporal, atât.

In spațiul spiritual nu mai există gen.

Însă o sa întru in detalii mai larg despre acest subiect legat de gen,in niște postări viitoare.(Sincer trebuie să fac un research mai aprofundat)

Energiile masculine și feminine intră în cu totul alte concepte și practic lucrează și există în fiecare suflet,dar ele nu sunt condiționate strict de un gen anume.

Deocamdată vom spune că toți și toate înglobăm ambele genuri...

Închei deocamdată cu un pasaj relevant pentru subiect din Noul Testament...

Matei 22:24-26, 28-30 VDC
[24] „Învățătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ [25] Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. [26] Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
[28] La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” [29] Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. [30] Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

Corect.

Cat despre aspectele energetice, asa este, (it checks), nu trebuie atribuite unui gen anume. Energia Feminina e mai pe partea creativa (sau partea stânga a creierului cum ar zice știința), iar partea Masculina a energiei (sau partea dreapta a creierului conform științei) este mai mult orientata spre logica, artele mecanice etc.

În legătură cu căsătoria, se pare ca nu am știut de pasajul din Noul Testament, mi-a scăpat ca să zic asa. Aștept sa vad viitoarele articole, chiar e interesant ce spui.

Dar pot sa știu și eu de unde ai luat versetul din Noul Testament? Eu nu l-am găsit atunci când am cautat.

Mulțumesc anticipat :)


Ora este GMT +3. Ora este acum 00:26:45.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.