Misticismul ortodox - trăiri supranaturale
 

As vrea sa abordez un topic interesant, și anume trăirile supranaturale (miros de mir/tămâie, lacrimi necontrolate, vedenii, lumina necreata, vizitatori cerești etc) pe care un creștin ortodox le poate experimenta prin practicarea ortodoxiei ( rugăciune, studiul scripturii, plinirea poruncilor, participarea la taine etc).
Se știe ca Sfinții Parinti spun ca aceste trăiri nu trebuie sa fie scopul ultim, ci apropierea de Dumnezeu. Dar haideți sa ne concentram puțin pe aceste trăiri.
Sunt curios sa va aud părerea celor care ați experimentat voi sau cunoscuții astfel de trăiri mistice și ce practica ortodoxa le a generat.

Pentru mine exact asa cum am spus și intr-un topic mai vechi, a fost acel miros de mireasma duhovniceasca / Mir in momentul in care citeam Psalmul 50. O altă experienta ce a generat un vis în care l-am văzut pe Fiul lui Dumnezeu ca o lumina de un alb ce nu poate fi descris de termenii pământești a fost la un moment dat, cred ca după citirea acatistului specific Sf. Patimiri ale Domnului.

Sunt de acord cu Sfintii Părinți in privința faptului ca aceste trăiri / sentimente trebuie considerate ca o piatra de temelie pentru a urca pe treptele evoluției spirituale.

Am simtit si eu mireasma duhovniceasca, ca un miros de mir, dupa Spovedanii, dar la iesirea din biserica in drum spre casa. Ma uitam stanga dreapta sa vad de unde vine mirosul, dar eram singur pe strada. Exact ce zici tu.

Update trăiri - Gust ca dulcele de îl mâncăm când eram mai mic
 

Nu încape mai mult în căsuța pentru titlu, dar am sa descriu aici.

La citirea rugăciunii de dimineață din cartea "Dai Voință, Iei Putere", la mijloc spre final, simt o senzație de dulce (ca de ciocolata dintr-o prăjitură), chiar dacă eu nu prea mănânc dulce dimineața.

La urma urmei, nu erai deloc singur la nivelul religios al cuvântului :)