Harul spovedaniei
 

După ultima spovedanie am simțit cum mi au dispărut brusc gândurile intrusive care ma măcinau de câteva zile si o stare generala de bine. Aceste gânduri nu au nici o legătură cu ce am spus la spovedanie.
Este oare harul lui Dumnezeu care generează asta datorita spovedaniei sau a trecut stresul de la sine si mi se pare?

Pai si faptul ca ti-a trecut stresul este oare putin?
Pentru foarte multi stresul este fatal.
Felicitari!

Dacă am scăpa așa de ușor de gândurile "intrusive" probabil nu se mai redactau, de la începuturile creștinismului și până astăzi, scrieri ascetice cum ar fi „În luptă cu gândurile” de Evagrie Ponticul (sec. IV), „Războiul nevăzut” de Nicodim Aghioritul (sec. XVIII) sau „Cuviosul Siluan Athonitul” de Sofronie Saharov (sec XX - secțiunea „Începutul vieții duhovnicești. Lupta cu patimile și gândurile).
Prin actul mărturisirii asistat tainic de harul lui Dumnezeu ai primit doar un calmant, gândurile vor reveni pentru că au intrare slobodă prin zidurile avariate ale cetății minții tale.
Ce nu înțeleg, dacă tot te-ai spovedit, de ce nu ai mărturisit și gândurile alea"intrusive" care te munceau? Poate că, pe lângă calmant, primeai cuvânt de temelie al procesului de vindecare de bolile duhovnicești care dau gândurilor "intrusive" putere să-ți tulbure viețuirea!