Cronica lumii in destramare, cum sa facem fata incercarilor?
 

Am din filme imaginea celor care sarbatoreau plin de optimism revelionul anului 1939, nestiind ca peste 1 an totul va fi altfel.

Daca te uiti in jur totul miroase a razboi, minciuna , si lupta egoista de supravietuire a diferitelor categorii.

Efectul intelept de dupa WW2 s-a dus , dar parca situatia e mai grava ca atunci: clima a luat-o razna , internetul ne-a luat mintile, suprapopularea sufoca corabia, si minciuna si egosimul au devenit valori.

Suntem oare pregatiti vreodata sa infruntam posibilele necazuri ce pot apare : foametea , nedreptatea, moartea in conflicte . Dar si cele care ne afecteaza interior : dispretul celui puternic, lipsa dragostei dintre noi ?

Stim insa de la Mantuitorul ca "veti auzi de razboaie si vesti de razbioaie foamete cutremur si ciuma"... "dar toate acestea trebuiau sa se intample."

Cum au rezistat parintii nostri trezindu-se de la meserii onorabile direct in inchisori .

Faceam odata un curs de engleza mixt si erau si din ucraina. Si ii mai intreba proful cum e pe la ei. Iar saptamana urmatoare a izbucnit razboiul la ei, si nu am mai auzit de acele persoane. Mi-am dat seama ce relative sunt toate.

Care e atitudinea potrivita recomandata de Biserica fata de o societate aflata in evident declin ? Pasivitatea? Combativitatea ? Rugaciunea? fapta?

Putem noi schimba ceva ? Avem suficienta putere de sacrificiu in noi cand individul nu mai conteaza ?

Războiul oricum nu va mai fi după scenariul pe care-l știm.

Nu văd suprapopulare în Europa, din contră îmbătrânire și depopulare, internetul e o problema la fel ca tehnologia ecranelor în general care distruge de fapt comuniunea, și potențează egoismul.

Ni se zice de încălzire globală și au fost cel puțin 2 coduri de ger și mase de aer rece peste România numai anul curent.