Cum sa citim Filocalia
 

Am publicat un articol despre felul în care ar trebui citită Filocalia, mai ales de către mirenii de astăzi.

Filocalia nu este o carte de lectură obișnuită și nici un manual rapid de „tehnici duhovnicești”, ci o comoară a experienței sfinților, care cere smerenie, răbdare, discernământ și, pe cât posibil, îndrumare duhovnicească.

În articol încerc să explic de ce nu trebuie citită în grabă, cum pot fi înțelese textele ascetice fără a cădea în exagerări și ce loc are Rugăciunea lui Iisus în această tradiție.

Articolul poate fi citit aici:
https://ortodoxway.com/cum-se-citeste-filocalia/

M-aș bucura să aflu și cum ați început voi să citiți Filocalia și ce sfaturi ați primit de la duhovnici sau părinți cu experiență.

Dupa cum spui si in articol , cateva zeci de pagini , pare ca se leaga ccate ceva dar repede devine inaccesibil si obositor, si o pui pentru mai tarziu....

Retroactiv la rece,dupa o perioada chiar ma intreb de ce sa gasesti explicatii complicate si multe pentru un lucru aparent simplu , repetarea celor 10 cuvinte , chiar cu trairea ce o implica..

Sunt de acord cu trairile si semnificatiile lor specificate in Filocalie si citite printre randuri, sau compilate de prin alte parti, ca importanta este rostirea si marturisirea numelui lui Hristos ,si in ultima instanta insusi starea perpetua de rugaciune.

Stateam zilele trecute si ma gandeam, ca am vazut tot felul de echivalari , daca ma gandesc toata ziua la Hristos , daca am gandul de lauda si chiar si pe cel de rugaciune izvorat din gandul la El, oare nu ar fi tot un fel de rugaciune a inimii ?

Dar ce mi se pare important la rugaciunea inimii , este cererea insusi , si constiinta permaenta a starii de pacatosenie, pocainta , probabil ca aceasta e mai aproape de Domnul decat gandul la El.

Hristos a înviat!
 

Cum un gând cheamă pe altul, mențiunea ta despre gândul permanent la Hristos mi-a amintit de o recomandare din Sbornicul, și anume ca și activitățile zilnice, lucrul, munca să fie închinate lui Hristos; făcute cu gândul la El, ca o ofrandă. În felul ăsta, nu doar mintea, ci și fapta se va umple de prezența Lui.

Și, probabil decurgând din această recomandare, un sfat al Părintelui Galeriu (care citise Sbornicul încă din tinerețe), de a avea mereu această conștiință ca orice activitate lucrativă să o faci cu dragoste, în folosul semenilor tăi. În felul ăsta putem rămâne uniți în permanență, atât cu Dumnezeu, cât și cu oamenii, nefragmentați lăuntric.

P.S. Și eu am parcurs o parte din "ghidul" publicat de Leonid pentru citirea Filocaliei, și îl găsesc foarte de folos, cu atât mai mult cu cât el orientează către rugăciunea neîncetată, nu neapărat către viața ascetică, rezervată mai ales monahilor.

Ideea principală e ca Filocalia a fost alcătuită tocmai pentru intelegerea practicării Rugăciunii inimii . Aici este cheia. Rugăciunea inimii a jucat un rol fundamental in Ortodoxie , mai mare decât ne putem închipui. Noi nu prea am putut dezvolta acest fenomen , a fost prea complex si greu pentru noi. Singura mișcare a fost Rugul Aprins , dar fără rezultate notabile . Rugăciunea inimii deși pare simplă , in fapt necesita o pregătire deosebită . Vezi si articolul meu :
https://ortodoxway.com/rugaciunea-lui-iisus-in-autobuz/

Inteleg ca articolul e greu de citit , insa a trebuit sa fac o descriere cât mai amănunțită a fenomenului , cu riscul sa pierd cititorul pe drum.

Scrii intr-un mod cursiv si placut.

Uite, eu sunt mai rebel asa, nu accept nici o idee gata servita ,pana nu o inteleg.

Si ce inseamna la mine a intelege? A ii vedea legatura cu Hristos.

Hristos e suprema fericire personala , si izvorul harului care te face dintr-un nepriceput un vorbitor.

Nimic nu e de la oameni bun si frumos , ca sa nu fie de la El. Si nimic din ce e ascuns nu va ramanea tainuit.

De altfel credinta asta am vazut-o si la pelerinul rus.

De aceea crezi ca ai vrea sa vorbesti aici despre acest frumos subiect , al rugaciunii inimii ,daca cumva ai inteles-o mai bine , si bineinteles daca timpuil iti permite ?

Sa o transformam intr-un dialog, dincolo de monologul unui articol.

Sunt sigur ca multi si-ar dori mai multe despre acest subiect .

In afara de importanta istorica si recunoscuta a rugaciunii inimii , ai inteles mai multe despre ea?

Ai reusit sa parcurgi mai mult din Filocalie si sa intelegi unele lucruri?

Da , e un subieect care ma preocupa profund . Am încă câteva articole despre acest subiect:

https://ortodoxway.com/numele-lui-du...sus-isihasmul/

https://ortodoxway.com/rugaciunea-lui-iisus-in-autobuz/

https://ortodoxway.com/rugul-aprins-...cara-isihasta/

https://ortodoxway.com/rugaciunea-in...-a-ortodoxiei/

Deci sunt in total 4 articole plus articolul menționat despre acest subiect.

Citeste-le mai întâi si apoi pune întrebări . O sa mai scriu probabil pe acest subiect.

Pe mine din acest punct de vedere ma intereseaza rugaciunea inimii.

E o alternativa la rugaciunea scrisa, este rugaciune continua,nu ridica dificultati de interpretare, este cainta si reamintire continua a pacatului, este lauda, este dorinta de indreptare, este doxologie , este hristologie Dumnezeu-omul ,este mereu alt inteles la fiecare rostire.

Ma opresc din ea doar pentru ca ma gandesc sa mai fac si altceva , sa nu imi consum toata viata acolo, deci pot zice ca inca nu stiu ce e, pentru ca nu ma predau ei cu totul.

De ce nu ma predau ei?

Nu pt ca viata ar fi mai interesanta, ci pentru ca inca nu am facut legatura mentala cu voia lui Dumnezeu aratata noua prin Hristos si aceasta rugaciune continua, cu cuvinte repetabile .

E vorba despre daruirea de sine si sacrificiu in aceasta rugaciune, sa iti omori placerile , sa iti dedici viata ei, si pentru aceasta trebuie sa fii convins ca aceasta e calea ceruta de Hristos, sau ca macar te duce la El.

De aceea cred ca nu trebuie sa inversam lucruruile.

Nu rugaciunea inimii e scopul, ci calea noastra catre Hristos e scopul, cand vom gasi aceasta cale , cand harul Sau va fi in sufletul nostru , "buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta" , si harul va grai de la sine prin noi , si chiar ne vom dori orice sa ne duca aproape de El.

Dar acest har presupune la randul sau si rugaciune, cu asta sunt de acord.

Iubirea de Hristos nu vine de la efort, nu se invata din ghid, ci vine de la Duhul, si de abia apoi vine si omul cu efortul si intelepciunea.

Deci roaga te sa ai rugaciunea continua, daca aceasta e calea, cam acesta e cercul perfect al caderii si devenirii noastre.