Războiul trupesc.
 

Hristos s'a înălțat. Îmi cer scuze că vă deranjez, dar nădăjduiesc la un răspuns din partea dvs, pe scurt:
Am 28 de ani, de pe la ~ 8 ani, am descoperit masturbarea și pornografia. Am facut'o compulsiv, zilnic, timp de 20 de ani.
Revenind în prezent, într'o situație neplăcută din viața reală, corpul meu somatizează stresul atât de puternic încât noaptea nu dorm, ziua nu mănânc și uneori ajung la voma.
Astăzi, plec pe a 6a săptămână de abstinența totală cu ajutorul rugăciunii și a cititului pe cărțile sfinte. Intrebarea mea este daca continuarea abstinenței îmi va "rescrie" psihicul pentru a putea înfrunta dificultățile vieții fără aceste somatizări. Nu'mi doresc și nici nu cred că e posibil sa devenim imuni la stres, doar că în cazul meu sunt situații pe care pur și simplu nu le pot înfrunta datorită somatizării atât de puternice.
Mă alarmez mai mult decât e cazul.
Aș vrea să redevin bărbat, daca o pot numi așa. Regret toată această viață pe care am trăit'o in acest păcat și de abia acum când m'am luat la trântă cu această patimă am înțeles cât de gravă este.
Vreau să știu dacă e posibil odată cu acesta lupta a mea cu abstinența totala să pot înfrunta greutățile vieții fără aceste somatizări?
Vă mulțumesc, Dumnezeu și Maica Domnului să vă ofere înțelepciune pentru a răspunde, iar mie milă și putere pentru a continua lupta.

Doamne ajută!
Duhovnicul ce spune ?
Iei magneziu ?

Din păcate nu am duhovnic.
Nu iau nici pastile/suplimente. Dacă mă lovesc de o situație pe care sunt nevoit 100% sa o confrunt, iar stresul își face de cap atât de puternic, folosesc ceva pastile calmante. Dar bănuiesc că Dumnezeu nu ne'a creat sa funcționăm pe pastile, de aici și toată străduința mea de a învinge aceasta patima despre care cred că e sursa acestor manifestări/dezechilibre.

Cu alte cuvinte ai vrea sa stii daca ingrijorarea aceea te va parasi dupa un moment dat?
Si daca ea e legata fie de vechea activitate, fie de abstinenta ?

Pana una alta te intreb ceva mai simplu: nu mai bine sa ai o prietena sau sa te casatoresti?
Sau macar sa iti propui asta.

Astfel decuplezi problemele. Una este razboiul tau cu pacatul alta dorinta de abstinenta ,mai ales daca corpul a fost obisnuit altfel.
Asa e ca si cum ai vrea sa urci 2 trepte deodata ,nu zic ca nu e posibil.

Eu cred ca de la acest target prea mare ti se trage si reactia psihicului .

Numai varsta va invinge complet acel instinct odata pornit,daca vrei abstinenta, mai ales daca nu ai avut inca o relatie.

Cel mai important nu e reactia psihicului tau , ci sa constientietizezi pacatul , sa il regreti continuu , sa ceri ajutorul Domnului , sa te rogi pentru iertare si pentru ajutor.

Solutiile nu sunt doar la tine , ci in pocainta ,cerere ajutor si colaborare cu ceilalti (duhovnic, Biserica, carti pe aceasta tema,prieteni ,net etc, )

Oricum ai facur un pas urias prin sinceritatea ta si curajul de a scrie aici

Părerea mea e că nu vei reuși fără dezlegarea unui duhovnic, eventual rugăciuni de dezlegare, maslu, fiindcă vrăjmașul e perfid.

Da, vreau să știu dacă aceasta anxietate se va diminua după o perioadă îndelungată de abstinență.
Da, consider că această somatizare destul de accentuată își are originile in această patimă, am pus întrebarea aici, sperând că dau de un preot care poate din experiența dânsului știe mai multe și îmi poate confirma sau de ce nu, infirma.
Nu vă gândiți că sunt un "păduroi", nu am avut relații serioase, am căutat plăcere, iar de multe ori vizitam escorte.
Despre căsătorie, ce sa zic: anul trecut, m am rugat vreo săptămână Lui Dumnezeu sa mi descopere și mie o fata credincioasă și puternică care să mă poată "tragă" după ea pe acest drum anevoios spre mantuire, după câteva zile - o săptămână de rugăciune, m am oprit singur și am zis: Doamne, ce îți cer ??? Eu sunt un pierde-vară:).
Deocamdată, privesc abstinența ca pe un medicament nu ca pe un stil de viață sau o alegere permanentă, dar nu se știe ce ne rezerva viitorul.

Înțeleg perfect și am trăit pe propria piele multiple eșecuri, am conștientizat această patimă de câțiva ani, dar m'am mințit singur cu studii care încurajează "autocunoașterea". Cochetez și cu abstinența, nu reușeam mai mult de câteva zile, 2 săptămâni.
Sper ca Milă Lui Dumnezeu să lupte pentru mine, iar pe viitor sa mi găsesc și un duhovnic.

De ce natura este stresul somatizat de corp de care vorbești, pentru că acolo cred că este cheia înțelegerii și a vindecării.
Este legat de serviciu prea stresant, familie, copilărie, adicții alimentare, studii profesionale, interacțiuni cu lumea?
Lăsând masturbarea la o parte,
Ce anume te stresează în așa hal că ajungi chiar și la stări de vomă?

Hristos s-a înălțat!

Cel mai recent exemplu: plecarea mea la munca in străinătate, singur, fără să cunosc pe cineva acolo, fără să stiu dacă e ceva real sau o țeapă ă. Partea ciudata e că nu e prima data când plec și nici prima data când mă aventurez singur in necunoscut.
M'am gândit la faptul că datorită consumului îndelungat, receptorii mei la stres, balanta hormonala etc, toate ai fost date peste cap si de aici si aceste somatizări puternice.
In exemplul de mai sus, aveam bani la mine suficienti de multi ca in cazul in care ar fi fost o teapă, sa pot sta linistit la un hotel 1-2 zile până găseam altă masină / avion sa mă reîntorc în tară, practic, eram constient că nu e chiar "atât de periculos", dar totusii, stresul, mă paraliza prin aceste simptome.

Păi n-ai ce face decât să încerci să reziști cât mai mult fără să faci păcatul și vezi după.

Mai bine caută un povățuitor duhovnicesc, pt că vrăjmașul te poate surpa oricând.

Virgiliu Gheorghe a avut conferințe și cărți pe tema asta.