Stiu ca biserica poate ierta pacatele marturisite pe acest pamant, in virtutea unor cuvinte ale lui Hristos adresate apostolilor - acelea cu "ce veti dezlega, dezlegat va ramane, si ce veti lega ...". Nu caut textul exact, sunt convins ca stiti despre ce este vorba.
In limbaj modern, le-a delegat atributul de a ierta pacatele. Dar asta inseamna ca s-a privat pe Sine de acest drept? Cu alte cuvinte, Hristos nu poate ierta El insusi pacatele nespovedite, pe lumea cealalta?

Hristos nu S-a privat pe Sine de acest drept, ci i-a autorizat pe preoti sa foloseasca aceasta putere de iertare a pacatelor aici pe pamant, pentru ca acesta este spatiul mantuirii, nu altul! Mantuirea este un lucru greu, Imparatia Cerurilor se ia cu asalt, asa cum se spune in Sfanta Evanghelie! Asaltul se da aici, aici e spatiul problemelor, incercarilor, ispitelor, martirajelor.

Viata aceasta este timpul de gandire dat nou, este spatiul libertatii de alegere a vietii vesnice cu Dumnezeu sau fara Dumnezeu. In virtutea libertatii depline pe care Dumnezeu o acorda omului, era fireasca sa aiba un spatiu de manifestare. Nu poti intra in Imparatia Cerurilor la intamplare, din greseala...Iar Dumnezeu e bun si drept, bun pentru ca ne daruieste darurile Sale spre mantuire si drept sa ne respecte dorinta de a nu fi cu El in vesnicie, o dorinta care se manifesta prin tot ceea ce facem in aceasta viata.

N-are nici o legatura cu ce am intrebat eu, in afara de prima propozitie. Eu am intrebat de pacate nespovedite, care bineinteles ca au avut aici, pe pamant, nu in alta parte. Deci, daca nu le-am spovedit, Isus nu le poate ierta? Asta e intrebarea.

daca nu le-ai spovedit fiindca le-ai uitat..amintesteti-le data urmatoare.daca sunt pacate usoare si nu ti le amintesti Dumnezeu le iarta..pacatele grele nu le iarta..de fapt constiinta care lucreaza nici pe acestea nu te lasa sa le uiti..atunci despre care pacate vorbim?Daca vorbesti despre toate pacatele tale nespovedite,Hristos te iarta numai prin preot,el este mijlocitorul lui Dumnezeu pe pamant,este martorul tau(ca la un proces:ai martor dovedesti nu ai nu dovedesti nimic):)

cod_gabgiel, in acelasi ton cu intrebarea ta: cind le-a dat ucenicilor autoritate sa scoata draci, s-a privat El de acest drept ?
stupida intrebare asa ?

Iar pacatele nemartusisite, tocmai acelea dovedesc ca n-ai renuntat la totii dracusorii :D
Ii pastrezi pe aia mai viteji.

Nevoia de martori care ar fi preotii (?! asta chiar n-am mai auzit-o pana acum!)indica un judecator care nu este omniscient. Nu prea cred sa fie cazul.

O cunostinta de-a mea care s-a botezat tirziu, la o virsta inaintata vrea sa stie ce sa faca cu pacatele dinainte de botez.
Ce o sfatuiti parinte?

Deci iarta si pacatele nemarturiste - daca sunt de iertat, bineinteles.
Asa gandeam si eu. De putut, e clar ca le poate ierta, pentru ca este omnipotent, dar ma intrebam daca nu cumva a renuntat voluntar la acest atribut in favoarea urmasilor spirituali ai apostolilor, adica a preotilor.
Dar intr-adevar, nu cred sa fie asa, dupa exemplul cu scoaterea dracilor.
Spovedania e buna, dar nu cred ca un om nespovedit cu pacate marunte si fapte bune mari nu va fi iertat, doar pentru ca nu s-a spovedit.
La fel, nu cred ca un pacat mare iertat neintemeiat de un preot este cu adevarat iertat. De exemplu, am auzit de un caz in care, pentru un avort, i-a fost dat cuiva sa citeasca odata psalmii, si, pentru ca nici asta nu a reusit sa faca, a primit canon sa aduca niste ulei si alte fleacuri de trebuinta la biserica.
Cat despre dracusorii mei, desigur nu sunt sfant nici pe departe, ba am chiar pacate grele, dar o sa le marturisesc. Gasesc eu undeva, departe de casa, vreo manastire.

Pacatele marturisite se iarta. Daca sunt pacate nemarturisite din nestiinta, trebuie spus ca si acestea se iarta. Stiu ca parintele Staniloae spunea ca nu intamplator preotul inainte de a ne impartasi spune "...spre iertarea pacatelor si spre viata de veci" - descoperind prin aceasta ca aceste cuvinte se refera la pacatele nemarturisite din nestiinta.

Poi ne iarta pacatele pe lumea asta prin Harul shi puterea Sa (de a dezlega sau a tzine) shi prin intermediul slujitorilor sai (preotzii)... ca pe lumea cealalta nu stiu cum se intampla decat cei ajunshi acolo, fie in rai fie in iad, dar se pare ca sunt unii care odata ajunshi in iad, asha se spune in biblie, se roaga de cei din rai sa le ajute celor de pe pamant (ai lor) ca sa le trimita pe cineva sau sa le faca semne ca sa creada shi sa se mantuiasca ca sa nu patzeasca cum au patzit ei, sa nu ajunga la locul shi starea lor de durere shi chin... dar se spune ca Hristos, dupa moartea pe cruce shi odata coborat la iad, inainte de inviere shi inaltzare la cer, a luminat strafundurile acestuia si i-a ridicat pe cei din vechime... shi dincand in cand poate ca mai ridica pe cate unii de acolo pentru care se roaga apartzinatorii, sau ishi ispashesc pedepsele... dar se spune ca o zi sau o ora in iad este echivalenta cu toate durerile pe care le sufera omul intr-o viatza, deci de nesuportat,... lucruri ingrozitoare shi de nedescris, rautate, groaza shi multzime de spurcaciuni...

problema nu este doar a iertarii ci shi a hainei desavarshirii cu care te-ai imbracat inca din aceasta viatza, ca acolo nu shtiu cum itzi va fi sa-i vezi pe ceilaltzi stralucind ca soarele shi ca stelele plini de harul lui Dumnezeu shi faptele lor de credintza shi iubire savarshite pe pamant si apoi in rai, iar dumneata, lipsit de stralucire shi plin de patimi si rautatzi, un fel de ciudatzenie... poi am impresia ca de rushine te vei ascunde in iad... incercand sa te desavarshesti, dar poate ca va fi mult prea tarziu shi mult prea greu... ca fara de trup shi doar cu sufletul cum oare o vei face?.... cine poate shti... iar daca intre iad shi rai este o distantza/prapastie cu neputintza de strabatut tot asha cum este o distantza/prapastie intre cei mortzi shi cei vii atunci cine te va ajuta s-o treci shi cine te va primi in cer daca dumneata esti in durere shi plin de patimi? cine te va suferi in rai, in locul de unde a fugit toata durerea shi intristarea? Cum se va intampla shi cui te vei ruga shi cine va auzi glasul tau shi cum vei reushi sa te desavarshesti, sa te despatimeshti, dintr-un loc mai rau ca cel de pe pamant? Daca nu ai reushit printre oameni sa devi mai bun, cum o sa devi mai bun shi fara patimi intre diavoli shi tocmai acolo unde stricaciunea shi duhoarea spurcaciunilor arde cu pucioasa, sherpi, reptile, lipitori, ganganii, focuri de placere shi desfrau, de minciuna shi scarba...... cum o sa reusheshti acolo sa te desavarshesti, shi cine este nebun sa se arunce in mocirla pentru a se curatza de mocirla? Ca sa fie scos de altcineva coleg cu el de mocirla, chiar daca o vor dori poate ca nu o vor putea chiar daca o vor shti cum... Ca cine le stie (Cuvantul) dar nu le face se aseamana cu mocirla shi nisipul mishcator, vin vanturile, valurile, frigul si casa aceea se risipeshte, iar cine le aude shi degraba le face, acela se aseamana cu cel ce si-a zidit casa pe stanca (Hristos), vin shuvoaiele shi izbind in ea aceasta rezista... ceva de genul asta ne-a invatzat Domnul despre tzarina celor ce aud Cuvantul imparatziei cerurilor...

In milostivirea sa nu-i exclus ca sa ne mai ierte shi acolo..... dar daca o viatza nu ne-am intors, de ce am prezenta credibilitate ca nu vom mai greshi ca nu vom mai pacatui, ca vom asculta, ca nu ne vom deda la rautatzi? De ce ne-ar crede? Si de ce ne-ar primi acolo unde nu va intra nimic necurat, nimic pacatos, nimic patimitor....