As vrea sa spun ceva, O lume sa m-asculte, In asta lume cruda Si plina de durere. In care noi toti, noi credem c-avem o credinta, Un Dumnezeu al nostru, Cand colo, e doar un cult. Nimeni nu spune iata, Asta-i credinta dreapta, Si nimeni nu a spus, Si nimeni nu o sa spuna, Caci totul e de sus. Acum va spun eu voua, Ca acolo sus un cult el nu conteaza, Ca o fi el drept si un alt mai stramb, Noi nu judecam n-avem nici un drept, C-om fi noi hindusi, ortodoxisi, budisti, catolici, iudei, evrei, mozaici etc, Asta nu mai conteaza Cu toti avem acelasi Dumnezeu al tuturor, a tot Creator. Daniel

frumos, adevarat, dar Domnul Creaturilor shi a creatziei nu este conoscut shi slavit de totzi ci doar de cei care il cunosc cine este, shi cei care il cunosc il slavesc cum se cuvine shi Hristosul religiei Creshtin-Ortodoxe este singurul care il shi marturiseshte shi il descopera fiecaruia... deci om fi noi cu totzii fii creatziei, dar Jahwe Iisus Hristos vrea sa ne faca copiii lui Dumnezeu, sa fim shi noi Nascutzi shi nu facutzi, asha cum este el..., deci degeaba creat (nascuta da mama shi tata) daca nu nascut... de sus, de la sanul Tatalui Ceresc... degeaba

Ca sa ajungi la Dumnezeu trebuie sa treci printr-o "poarta", si acesta e Hristos!
Prin ea mai trec si cei care nu-i marturisesc direct numele(cei din alte religii), insa conditia este sa-l marturisesca indirect, adica sa fie purtatori a-i aceleasi iubiri care ne inrudeste cu Hristos.
Asta-i conditia mantuirii fiecaruia oriunde s-ar afla.
Pt. desavarsire insa, numai in ortodoxie sunt cele necesare ca sa ajungi "frate" cu Hristos!

Joc de cuvinte si idei ce "scuza"necredinta-n DUMNEZEU !

Daniele, doar de tine depinde daca vrei sa crezi sau nu in ortodoxie. Ti-ai spus parerea si trebuie sa iti respectam dreptul la opinie, dar cand vine vorba de credinta nu este nevoie sa ne spui ce am mai auzit de atatea si atatea ori.

Nu contesta nimeni ca exista un Creator ,o putere de sus.
Important insa este sa intelegem care este scopul pentru care existam ,ce vrea El de la noi si cum ne putem face placuti Lui.

Despre " a crede" a scris Steinhardt foarte bine. Iata textul:

Caci nu numai ca nu banuiau pe Cine spanzurasera pe lemn dar nu stiau nici ce inseamna "a crede" si foloseau cuvantul fara a-l intelege defel. Daca, urmator injonctiunii arhieresti, Domnul ar fi coborat de pe crucea pe care, graieste atat de frumos Fericita Caterina din Siena, nu piroanele ci dragostea il tinea tintuit, cuvantul "credinta" ar fi fost desfiintat pentru totdeauna si navalnic s-ar fi inscaunat imparatia lui Dumnezeu. Faptul coborarii nu putea fi crezut, ci numai constatat, inregistrat, luat la cunostinta in plinatatea evidentei sale. S-ar fi impus ca atare si ar fi redus la zero orice supravietuire a enigmaticului verb "crede" A crede nu este sinonim cu a dovedi, a demonstra, a fi evident, cu sintagma "a crede pentru ca".

A crede inlatura orice dubiu, rezerva si motivatie. Brusca aparitie a unei imense pasari rosii cazuta din cer i-ar pune pe oameni, scrie Kierkegaard, fata in fata cu un eveniment extraordinar si senzational care nu le-ar mai ingadui sa nu-si dea seama ca au de-a face cu un semn cert, unul dintr-acelea staruitor cerute de farisei, scribi si carturari. Coborarea de pe cruce, la Golgota, ar fi fost o asemenea pasare colorata, dupa ivirea careia arhiereilor si tuturor celor aflati in perimetrul acela nu le mai ramanea altceva de facut decat sa se supuna evidentei, sa ingenuncheze, sa cante osana.

Nu asa insa lucreaza dumnezeirea, nu asa a inteles Domnul verbul a crede ori de cate ori l-a rostit si mai ales cand S-a adresat lui Toma la opt zile dupa inviere.