Cred ca nu este om sa nu fi fost vreodata gelos. Exceptiile se pot considera oameni fericiti. Ce este acest sentiment, care ne intuneca existenta si cine se ascunde in spatele suspiciunii? Cred ca gelozia este tot o ispita, pe care trebuie sa o alungam atunci cand apare, altfel, alimentand-o, se face stapana peste noi, asemenea pacatului, care ne domina.
Conform DEX, gelozia este un "sentiment chinuitor si obsedant pe care il provoaca in sufletul cuiva banuiala sau certitudinea ca fiinta iubita ii este necredincioasa".
Cauzele pentru gelozie sunt multiple, dar ce mijloace avem de a o indeparta?
Ce face un crestin pentru a se lupta cu acest sentiment urat si a-i veni de hac?

Urzicuta, daca ai fi singura persoana geloasa pe lumea aste, problema ar fi ca si rezolvata. Din pacate cu totii avem acest sentiment negativ, de care ajungem sa ne vindecam, sau suntem chinuiti de el vesnic.
Toate cele pe care le spui ne sunt cunoscute. Probabil ca gelozia are un"traseu" bine stabilit si se manifesta la fel, chiar daca motivul difera de la om la om.

Iata ce am gasit aici la un topic...spus de Pr. Porfirie:

"Unei surori pãrintele i-a spus:
Femeile care sînt geloase pe sotii lor, adesea se îmbolnãvesc de cancer.
Asta li se întîmplã chiar si preoteselor.
Toate bolile sînt pricinuite de supãrãri, chiar si piatra la rinichi."

Stiu ca in multe cazuri doar batrinetea partenerului mai pondereaza aceste porniri animalice primare de constiinta inferioara pe care le avem in noi...

insa vorbind de constiinta superioara cum ramine cu adresarea Domnului catre evrei?...

"Sunt un Dumnezeu gelos..."

"Sunt un Dumnezeu gelos..."

De fapt sensul este un Dumnezeu zelos ,am citit undeva.Dumnezu nu are cum sa fie gelos.

Iar gelozia eu o vad ca o manifestare a egoismului din noi.
Sa ne gandim cand ii facem partenerului scene ce s-ar intampla daca si el s-ar purta la fel.
Nu cred ca am suporta.
Trebuie sa ne punem noi in locul acelei persoane si altfel vom gandi.
Daca suntem gelosi ,este pentru ca nu avem ochiul curat ,suntem inclinati sa vedem mai ales partea urata din om ,nu calitatile.
Adevarul este ca nu suntem prea inaintati duhovniceste ca sa scapam de aceste mici manifestari de gelozie.
Eu cred ca trebuie sa incercam sa dobandim imparatia lui Dumnezeu ,sa inaintam duhovniceste ,sa Il avem mai mereu in gand si atunci nu ne-ar mai pasa ,chiar daca ar fi adevarat.
Nu de alta dar pentru suflet e foarte greu ,se duce pacea.

Este un subiect tare delicat. Din punctul meu de vedere gelozia, poate insemna o dovada " prea mare" de iubire. Dar oare este compatibila cu iubirea adevarata, crestineasca? NU cred.. Ca toate femeile si barbatii din lume si eu am fost geloasa:D Imi amintesc in schimb ceea ce m-a invatat parintele. Mi-a spus asa; daca tu l-ai iubi cu adevarat nu ai mai face atatea scene, nu te-ai mai "razbuna" pe cea/cel care iti "fura" atentia cuvenita. Nu ai mai incerca sa imporosti cu noroi pe alta/altul, ci ai privi in inima ta si te-ai itreba, oare il/o iubesc cu adevarat? Daca raspunsul e DA! atunci gandeste-te cum il/o iubesti? cu patima lumeasca? sau ca o adevarata crestina? daca e patima..in zadar iubirea..daca e iubire adevarata, atunci, ar trebui sa lacrimezi pentru el/ea. Inima ta ar trebui sa aibe atata durere incat sa picure lacrimi fierbinti in rugaciune, pentru tamaduirea sufeltului. Dar, imi veti spune, asa cum am spus si eu :rolleyes:.. parinte e greu..e tare greu.. Gelozia/rautatea ce iese din inima mea importiva barbatului sau a femeii respective ma orbeste atat de mult incat ma transforma in "fiara". E tare usor sa spui ce as face daca..dar greu de facut in momentul respectiv:D Gelozia, este cea mai grozava forma de a distruge sufletul. Este cea mai temuta arma! pentru ca este mascata de IUBIRE! Deci..este un "sentiment justificat" acceptat. Dar! NU ORTODOX! NU! demn de un crestin traitor adevarat! Dzeu sa ma ierte si pe mine care nu sunt cu nimic mai buna decat voi. Cele ce le-am scris sunt sfaturi primite dar greu de pus in practica.
AS mai spune atat, increderea intr-o casnicie este cea mai mare dovada de IUBIRE! In zadar, ii spui cuvinte frumoase, in zadar ii faci cadouri, in zadar ii duci flori. daca toate acestea sunt facute sub masca neincrederii/suspiciunii. Gelozia este cea mai grozava boala a sufletului pentru ca e "mascata" de iubire A ierta un om care ti-a gresit e greu si chinuitor lucru, dar bucuria ce vine din iertare este cel mai frumos sentiment.:) Este "ajutorul" tau de a-i acorda o noua sansa sa devina mai bun decat inainte. Oare cine nu a fost gelos macar o data in viata? Cred ca rugaciunea, spovedania si Sfanta Impartasanie este leacul:rolleyes:

Poate ca daca, atunci cand diavolul ne impunge si ne spune:"Uite ce a zis, uite ce a facut, uite cum s-a uitat...", am intoarce capul in partea cealalta si am inalta o rugaciune, cerandu-ne iertare ca judecam aproaprele, poate atunci am scapa de acest sentiment urat, care este gelozia.

Multumesc, Anca.

Corect. Am citit si eu sensurile in Sfanta Scriptura-editia jubiliara. Grecescul zelos inseamna "zel, "ardoare", "ravna", dar si "gelozie", "emulatie", "rivalitate". In contextul amintit de Cozia, Dumnezeu isi revendica in exclusivitate fidelitatea si iubirea celor cu care a incheiat legamantul; in caz de tradare cu alt "dumnezei".

Gelozia poate fi si neintemeiata, inchipuita. Este dovada de iubire, dar poate ucide iubirea. Unii barbati se pot simti sufocati, agresati de asemenea manfestari. Uneori vine din lipsa de incredere in sine, si in faptul ca intr-adevar poate starni iubire si respect sotului.
Celor gelosi le recomand sa nu insiste prea mult sa demonstreze sotului eu stiu ce,nu cred ca realizeaza ceva cu asa atitudine.
Ziceati ca la varstnici nu se manifesta? Ba, atunci se pot accentua anumite trasaturi. Imi povestea o prietena de doi bunicuti: el era foarte gelos, si nu o lasa singura nicio clipa,sa vada cine se uita dupa ea. Nu putea femeia nici sa vorbeasca cu o vecina.