Multi dintre noi ne dorim de multe ori un anumit fel de a fi, un fel care sa fie unic, neasemanator, irepetabil...Pentru acest lucru rostim anumite cuvinte, savarsim anumite fapte, ne intalnim cu anumite persoane...Cand cel mai potrivit firii ar fi sa luam exemplul Sfintei Fecioare Maria. Ea rosteste acel "fiat" si totul se schimba. Aveti cunostinta si de alte cuvinte asemanatoare?

Am inteles ca "fiat"-ul este ceea ce rosteste ea :"Fie mie după cuvântul tău"
insa ce inseamna cuvintul Fiat?

Cred ca Tudor s-a referit la smerenia Maicii Domnului de a-si accepta viata. Daca imi e permis sa ma exprim asa. Banuiesc ca intrebarea e: cum si in ce masura urmam noi viata Maicii Domnului? Urmam smerenia Ei? Urmam jertfa Ei? Urmam viata Ei, in calitate de parinti la randul nostru? Ce rostim (cu fapta sau nu)noi ca sa ne schimbam pe noi insine? Avem puterea sa spunem asemeni Ei ( in necaz sau bucurie) Asa sa fie?
daca am inteles gresit iertare..

Da, la asta s-a referit Tudor cand a scris, la cuvantul "Fie" ca o acceptare si supunere a tot ceea ce vine in viata stiind ca totul este de la Dzeu, s-a recunoscut pe sine o roaba credincioasa a lui Dzeu care nu zadarniceste nici cu gandul planul lui Dzeu cu lumea.
Ce departe suntem noi, cum ni se cere ceva ce nu ne e pe plac, cum gata se urca in noi nemultumirea. Cat despre a ne accepta crucea si a o duce cu smerenie, ce sa mai vorbim ...
De fapt Maica Domnului a fost prevestita de prorocii VT care au vazut-o de pe atunci ca fiind o fiinta deosebita, care era asteptata sa-i vina vremea sa se nasca, pentru ca nu lua Domnul nostru Iisus Hristos trup din orice tanara.

Prin acest Fiat, Maica Domnului, ne descopera ca omul e impreuna-lucrator cu Dumnezeu la mantuirea sa. Majoritatea Sfintilor Parinti spun ca Maica Domnului raspunde in numele intregii umanitati. Daca intruparea Fiului lui Dumnezeu este un act al smerenie, atunci si acordul Fecioarei este un act al smereniei.

"Fiat-ul" Maicii Domnului: "Fie mie dupa cuvantul Tau" Lc. I, 38 exprima acceptiunea. Cuvantul Maicii Domnului este dovada unei credinte cum nu a mai avut cineva dintre oamnei. A fost mai usor pentru Apostoli sa creada ca Hristos a inviat de vreme ce L-au vazut inviat. A fost mai usor pentru crestini a crede ca Hristos a inviat avand marturia Apostolilor care si-au dat viata pentru El. Dar Maica Domnului fara sa se bazeze pe faptul trait al zamislirii lui Hristos in ea, a crezut pe baza unei simple fagaduinte, ca se va petrece cu ea acest fapt care depaseste legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Si prin acesta l-a facut posibil.

Sfantul Ioan Botezatorul este un alt chip al smereniei, alaturi de ceilalti sfinti. Prin cuvintele:"Eu trebuie sa ma micsorez El trebuie sa creasca" Sfantul Ioan ne devine pilda pentru fiecare dintre noi. Asemenea acestui sfant, trebuie sa ne micsoram si noi in pornirile noastre egoiste si sa-L lasam pe Hristos sa creasca.

"Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

aceste cuvinte imi amintesc de cuvantul Pr. Savatie. Trebuie sa mor eu (patimilor) ca sa traisca El in mine. Foarte frumos spus george:)

Pentru mine este un lucru extraordinar cum de Dumnezeu a zamislit in fecioara Maria pruncul. Ma gandesc ca din punct de vedere fizic s-a intimplat un lucru minunat in pantecul sfintei fecioare, dar in acelasi timp fara interventie pe plan material, ci numai cu insuflarea Duhului Sfant, intr-un fel nedeslusit noua. Mereu ma gandesc ca Dumnezeu nu depinde de nimic si nu are nici o piedica atunci cand vrea sa intervina in firea umana, fara sa sa lase urmari neplacute, pentru ca El face totul "bine foarte" dupa randuieli si tehnici numai de El cunoscute! :)