Acum vreo 2-3 ani in luna august m-am trezit simtindu-ma rau aveam friguri de a trebuit sa ma invelesc cu plapuma sa ma incalzesc ( in august !!) stind bolnava in pat mi-am dat seama ce era sarbatoare era sarbatoarea adormirea Maicii Domnului , am fost la doctor si mi-a dat niste antibiotice foarte puternica care nu m-au ajutat de loc si apoi am fost la un chirurg care mi-a recomandat operatia , prima din viata mea . M-am internat in spital si in prima zi am fost si operata care din fericire nu a fost o operatie grea. Am stat 9 zile in spital m-am externat si dupa aceea am mai fost la spital de cateva ori pentru control si pansat. In ultima zi de pansat pe cand eram in statie aseptand troleul am auzit pe cineva ca era mare sarbatoare in ziua aceea era nasterea Maicii Domnului si coincidenta ca boala mea a inceput de ziua ei si s-a terminat in cealalta mi-a dat de banuit. Prima data am crezut ca are ceva cu mine Maica Domnului dar apoi dupa ceva timp am realizat ca mi-a facut un mare bine ! Asa ca ii multumesc Maicii Domnului pentru faptul ca este zid de rugaciune pentru crestini si pentru darul acelei boli care a mai curatit un pic din pacate!

foarte frumos, cineva zicea undeva ca oamenii timpurilor moderne (aproape) numai prin boli/ suferinta se vor mantui.

Un semn, o trezire pentru fiecare, la timpul potrivit apare.

Asta e mai degraba valabila pt cei care de buna voie nu asculta de Dumnezeu!

Daca am iesi noi in "intampinarea necazurilor", ostenindu-ne, facand bine la orfani, bolnavi, batrani, ne-ar feri Dumnezeu sa fim noi insine bolnavi ca altfel cei pe care i-am avea in ingrijire ar ramane fara ajutor! Bine zicea parintele Nicolae Tanase,... cum ca e bine ca Dumnezeu sa ne gaseasca mereu ocupati facand binele, astfel alungam necazurile de la noi.
Desigur ca pt cei mai desavarsiti mai sunt si exceptii....

Adevarat ce spui...era o mica povestioara cu un crestin care a descorperit credinta adevarata...omu avea cam 35 de ani si a inceput sa se roage sa ii dea Dumnezeu boala grea mai precis cancer....s-a rugat ceva vreme pana cand ,,a dobandit,, boala!MAre bucurie pe sufletu omului si mare usurare caci el avea credinta ca cu boala grea se va mantui!(Fericiti cei bolnavi caci aceia se vor mantui)

Of, Goldfinger ce bine ar fi daca toti cei bolnavi s-ar mantui!!!!!
Din nefericire insa, multi dintre noi, cand ne loveste boala grea, incepem sa cartim, ne autovictimizam repetand obsesiv intrebarea"de ce tocmai mie trebuia sa mi se intample??" unii ajung pana la a se lepada de credinta, la ura, hula si razvratire fata de Bunul Dumnezeu....

numai Dumnezeu stie ce planuri are...poate a fost un semn si Dumnezeu te-a aparat de altceva ar fi putut sa ti se intample,sau a vreut sa te puna la incercare,pe tine si credinta si rabdarea ta.