Astazi, din pacate, asistam la mai multe antropologii defectuoase care vorbesc despre om fara tinta, sau despre om fara cauza a existentei.

Ascetica si mistica= Antropologia desavarsirii.

nu e nimic nou sub soare, doar ca unele probleme si tendinte s-au acutizat.

Poate ne scrii ceva mai mult, georgeval, caci nu ne-ar strica sa stim mai mult.

Vorbim adesea despre patimi si cautam cauza lor, fara sa apelam la aceasta antropologie a desavarsirii.Procesul de mantuire presupune recunoasterea realitatii pacatului stramosesc savarsit de protoparintii Adam si Eva si a starii pacatoase in care a ajuns firea omeneasca prin repetarea greselii fata de Dumnezeu si de semeni. Intruparea Fiului, petrecuta din iubirea divina pentru om si pentru intreaga creatie, aduce restaurarea si ridicarea firii noastre pana la acel nivel de indumnezeire peste care, daca ar trece, ar inceta sa mai fie fire umana. Iar in dorinta aprinsa dupa indumnezeire se simte dorul profund de depasire si inscriere a persoanei pe frontul luptei spirituale, care poate duce la asemanare cu Dumnezeu, prin experienta, cunoastere si progres.

Pentru ca antropologia crestina presupune o purificare de patimi sa vedem ce sunt patimile mai intai?.Patimile reprezinta o deformare a firii si o deturnare a vietii de la adevarata sa finalitate, o degradare a chipului lui Dumnezeu din om si o vietuire in registrul inferior si tenebros al existentei, virtutile crestine si viata virtuoasa constituie adevarata vocatie a omului, capabila sa ii aduca acestuia adevarata bucurie si fericire, cea izvorata din trairea tot mai aproape de Izvorul vietii si al fericirii - Dumnezeu-Iubire.

Prin asceza, credinciosul devine "inger pamantesc", dobandeste pacea mintii, care este mai mult decat linistea gandurilor. Astfel, mintea contempla cele dumnezeiesti. Intra in adancul minunarii si uimirii, ce umple inima de bucurie.

Sa nu intelgem gresit cuvantul asceza.
“Biserica nu foloseste cuvantul “morala”, ci pe acela de “asceza”. Ce este asceza? Un exercitiu continuu de a renunta la tine pentru a te putea darui celui pe care il iubesti.” Christos Yannaras.
Asa incat, asceza nu este o lucrare strict monahala. Oricine o poate antrena oriunde. Asceza, impreuna cu celelalte lucrari duhovnicesti, iubire, evlavie, rugaciune, aduc bucurie si te apropie de Dumnezeu. Ea insasi fara celelalte e doar slugarnicie. Omul trebuie sa se gaseasca pe sine prin ceilalti. Asa incat si iubirea nu o poti dobandi decat exersand-o in comunitate. Si nu vorbesc de monahi, ca tinta noastra nu sunt ei. Ei au lucrarea lor, noi pe a noastra, cei cu salarii la stat si patroni. Cineva spunea ca mai mult decat a iubi, tu trebuie sa devi celalalt. In felul acesta omul evolueaza spiritual. Se poate numi antropologie crestina? Habar n-am. Posibil. Prin Sf. Scriptura si rugaciuni nu gasim cuvantul asta. Tinta noastra e clara iar drumul e clar. Spunea Tutea (simpatic om): "omul este o fiinta teologica, religioasa. Filozofia si stiinta sunt ancore in viata lui." E? Parca te mai linistesti ca nu sti atatea.
Dumnezeu sa ne lumineze.

Da ,minunate idei ,cred ca sunt o solutie pentru schimbarea noastra launtrica.
Dar si asceza in sensul ei propriu ne poate fi de mare ajutor .

Frumos spus, Darius. Cu privire la cuvantul asceza in Sfanta Scriptura, acesta este sinonim cu romanescul nevointa (askeos,asketis=nevointa), pe care il intalnim, mai ales, in epistolele pauline.