Pana unde trebuie sa mearga ascultarea de parinti?

pana acolo unde cuvantul lor contravine cuvantului lui Dumnezeu.

Ce problema grea!:dontgetit:

Ascultarea are rolul ei, nu este un obiectiv în sine.

Prin ascultarea fata de parinti se reflecta si ascultarea fata de Dumnezeu. De aceea este chiar o porunca in Decalog. Dar prin calitatea de parinte trebuie sa intelegem persoana care ofera si o educatie (Sf. Ioan Gura de Aur)

apropo de ascultarea fata de parintii duhovnicesti.. am gasit in cartea "Reintregirea sufletului" de John Chryssavgis urmatoarele randuri:

Desi noua poate sa ne para paradoxala afirmatia ca e mai putin vatamator sa pacatuim fata de Dumnezeu decat fata de parintele nostru duhovnicesc, Sfantul Ioan Scararul o sustinea cu tarie:

"Cand Dumnezeu este maniat pe noi, povatuitorul nostru poate sa-L impace iarasi cu noi; dar cand l-am suparat pe acesta, nu avem pe nimeni care sa-L milostiveasca spre noi. Totusi mi se pare ca aceste doua actiuni se completeaza reciproc"

eu vorbeam de parintii parinti, adica mama si tata

Cel mai bun sfat. Scurt si la obiect, ;)

bine, am inteles. dar mi s-a parut importanta ideea si n-aveam unde s-o scriu. aici mi s-a parut mai potrivit; te-ai suparat? :)

Nu, doar ziceam...