Anul acesta si anul anterior, s-a dezvoltat in emisiuni TV, in ziare, reviste, si pe internet, suferinta copiilor románi ai caror parinti sunt plecati in strainatate, sperand la un trai mai decent, la un salariu mai avantajos pentru a avea posibilitati mai bune de a face un viitor familiilor lor.
Intradevar, copiii sufera de lipsa parintilor. Dar, oare, aceasta suferinta nu este ca a unui tánär aflat pe patul de spital, in perfuzii si in injectii? Oare, durerea acestuia ii dauneaza? Nu cumva la fel este si suferinta copiilor ai caror parinti muncesc in strainatate?