[color=red]SAPTAMANA PATIMILOR[/color]

Săptămâna Patimilor e profund încărcată de tristetea celei mai cutremurătoare povesti de viată: viata Fiului lui Dumnezeu întrupat si pogorât printre cei pe care i-a iubit mai presus de minte si pentru care îsi asumă acum întreaga suferintă a morţii. Această suferintă pricinuită de păcatele noastre se pregăteşte Hristos să o poarte cu ascultare până la moarte spre mântuirea fiecăruia dintre noi. Săptămâna Patimilor este perioada de maximă tensiune a pregătirii sufletesti, pe care trăind-o prin post, rugăciune,citirea Sfintei Scripturi, spovedanie cu pocăinta de care flămânzeste sufletul nostru si împărtăsirea cu Sfântul Trup si Sânge al Domnului, participăm cu adevărat la suferinţa lui Hristos luată asupra Lui spre a ne dărui nouă oamenilor sansa de a ne putea reapropia de Dumnezeu. Săptămâna Mare e plină de întelesuri duhovnicesti rânduite în slujbele Bisericii noastre spre a ne mijloci participarea duhovnicească la ultimele zile din viaţa Mântuitorului.

Sursa:

www.sfintii-arhangheli.ro/articol-Saptamana-Patimilor.php

Legat de aceasta Saptamana speciala , am citit o carticica tulburatoare:Procesul Lui Iisus Hristos.este deosebita.

Citand eea
Sora eea,

Ma faci nerabdator sa intru in posesia micii carti despre care vorbesti. Da-mi, te rog, mai multe amanunte: cine-i autorul, daca se gaseste sau nu la orice magazin de carti bisericesti. Iar daca ai putin timp, atat cat sa poti rezuma f. pe scurt carticica, raman dator.
Am inteles din discutiile tale pe alte topicuri ale acestui forum ca esti sotie de preot.
Domnul sa va ajute, pe tine, pe sotul si pe copilul/copiii pe care ii aveti!

Sarut mana.


Domnul sa ne ajute sa putem trece prin vremurile de astazi.
-------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Moartea si Invierea lui Hristos, au ajuns pentru multi dintre noi niste evenimente care tin de trecut: s-au petrecut undeva si nu mai au legatura cu prezentul. Acest lucru e posibil pentru ca in prim-planul vietii nu este intotdeauna Dumnezeu, nu e intotdeauna mantuirea, nu e intotdeauna silinta de a ne depasi pe noi insine. Avem puterea de a muri si invia tainic cu Hristos. Dar acest lucru presupune sa ne detasam de noi insine, ca sa descoperim firescul vietii. Sa fim cu luare aminte la aceste cuvinte:
"Camara Ta Mantuitorule o vad impodobita si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina si ma miluieste".