cum traiesc altii impreuna daca ei deja au divortat?

:rolleyes:

adica te referi la 2 persoane care au divortat si stau in preuna dupa o perioada de timp sau la o persoana care a divortat si sta cu altcineva?

Poate ca nu au unde sa stea ceea ce este bine ca de multe ori ajung de se impaca, mai ales daca sunt copii la mijloc:(. Cu cit este casa/apartamentul mai mic cu atit sansele sa se imace sunt mai mari:p

Pai nu e bine ca au divortat, insa trebuie sa ne gandim la faptul ca in fata lui Dumnezeu ei sunt casatoriti nu divortati, divortul este al oamenilor si la el impinge vrajmasul nu Dumnezeu. Biserica nu dezleaga la divort, insa daca omul alege sa divorteze se ingaduie mai degraba recasatorirea decat preacurvia.
Daca cei despartiti cu sau fara divort ajung sa se impace, este foarte bine, mai ales daca au pastrat curatia trupeasca in acest timp cat au stat despartiti si aici ma refer la a nu se fi apropiat intim cu altcineva (preacurvie). Daca unul dintre ei sau ambii s-au recasatorit, atunci nu mai este ingaduit sa se impace sau sa se apropie, indiferent ce s-a intamplat in a doua casnicie.
Eu asa stiu.

Nu cozia, cu atat sunt mai mari sansele sa se urasca si mai mult sau sa ajunga si mai rau. Tu iti dai seama ca daca cineva a mers printr-un divort pana la capat, cu tot ce un proces de divort implica, atunci erau foarte siguri ca nu se mai pot intelege unul cu altul. Si daca ii pui sa stea in aceeasi camaruta...Tie ti-ar place sa stai la un loc cu cineva care fie te-a inselat in ce credeai tu mai bine, fie ti-a facut mult rau, fie nu te place, fie este necredincios sau ateu si hulitor?

Nu, biserica dezleaga la divort. Dupa cum stiu eu, oamenii au voie sa se casatoreasca de trei ori. Si din cate stiu eu de la preoti, este mai bine sa te desparti cand inca mai este loc de bunaziua, decat sa ajungi sa il urasti pe celalt, este mai bine sa te desparti si fie sa traiesti in linistea ta, sau daca nu poti sa iti gasesti pe altcineva cu care te intelegi si poti trai bine.

NU stiu daca in fata lui Dumnezeu ei sunt casatoriti in sensul in care il intelegem noi -- daca imi aduc aminte, in fata lui Dumnezeu si la Infricosatoarea Judecata nu este nici barbat, nici femeie, nici nu apartii cuiva (cineva vroia sa il ispiteasca e Mantuitorul si l-a intrebat ca daca o femeie a fost maritata cu un barbat, si acel barbat moare, si este luata de nevasta de fratele barbatului mort, sau de alt barbat, cui apartine ea, sau a cui nevasta o sa fie ea in Imparatia Cerurilor, si raspunsul a fost ca a niciunuia...)

ce trist e....cati se casatoresc si cati divorteaza......concubinajul e la putere....si din cauza problemelor societatii...sad...so sad...:hmmm:

Pai cred ca divortul apare din lipsa intelegerii de la inceput a ceea ce inseamna casatoria,iubirea,renuntareace presupun ele...eheee...sunt o gramada de care trebui tinut cont pt ca nici nu stii cand te trezesti ca te-ai gandit numai la tine(ca sot,ca sotie)si nu ti-ai dat seama de cate ori nu ai oferit intelegere,de cate ori ai provocat tu scandal starnind mania celuilalt care,poate ,dealtfel nu s-ar fi enervat,de cate ori ne-am lasat coplesiti de probleme si am uitat sa il mai intrebam si pe celalalt tu ce mai faci?,cum iti e?,de cate ori nu l-am sustinut pe cel de langa noi si l-am lasat sa faca fata singur problemelor,de cate ori nu avem pretentia ca cel de langa noi sa ne multumeasca asteptarile de orice fel fara ca macar sa ne intrebam :dar eu fac destul pt acest om?din pacate prea tarziu ne dam seama de ce trebue facut,si prea devreme multi uitam ce trebuie sa facem de la bunul inceput...

Ai mare dreptate, eu nu ma gindeam la divortul final, ci la neitelegeri, incompatibilitati,etc, separare...inainte de divortul propriu-zis. In rest, din pacate asa este:(

:( din pacate am si eu pe cineva apropiat care trece prin asa ceva, dar nu vede o solutie in divort... si asta nu pentru ca ar fi f. credincioasa, ci cred ca mai degraba din comoditate (partaj, etc.) si teama de singuratate completa.