dupa ce se observa ca o mama face diferenta intre cei doi copii ai ei(copii avand peste 20 ani)?raspunsurile voastre m-ar ajuta sa vad daca am judecat bine sau nu.

O asemenea mama a spus odata ca l-a ajutat pe fiul care avea nevoie mai mare de ajutor, ca pe celalalt l-a vazut destul de puternic. Asa ca incearca sa nu judeci.

Asa este, aparentele sunt inselatoare, precum si intrebarea de fata.

problema este ca il ajuta pe cel care are de toate si il neglijeaza pe cel cu adevarate nevoi,ba ii mai pune si bete in roate celui care are destule probleme.Durerea este ca are nevoie de iubire iar in loc de aceasta primeste lovituri in suflet destul de puternice incat intr-o buna zi va darama si ultima picatura de dragoste fata de mama sa.

welcome to my club

De vreme ce persoanele sunt diferite, e clar ca trebuie sa faci o diferenta si in ceea ce priveste sfatul. As indrazni sa spun ca in sfat trebuie sa existe cat mai multa diferenta, iar acest lucru e semn ca ii cunosti in adanc. Insa, in iubire nu trebuie sa existe diferenta, caci daca pe unul il iubesti mai mult si pe altul mai putin, e semn ca nu cunosti iubirea, si asa nici pe cel pe care spui ca-l iubesti - nu-l iubesti de fapt.

:)O mama nu ar trebui sa favorizeze pe un copil mai mult decat pe celalalt.De multe ori unele mame favorizeaza pe cel care seamana cu ea sau care o asculta.

pai cum asa negroponte?
nu e logic?
daca eu ascult de mama si fratemio nu, mama pe minne ma ajuta,ma chestii de astea dar si pe celalalt il iubeste la fel de mult si ii sufla si lui in coarne cu toate ca el nu o respecta deloc.

eu o respect pe mama mea,numai ca de cand mi-am schimbat drumul in viata si am luat-o pe calea bisericii,adica ma stradui ca toate deciziile mele si toata viata mea sa fie legata de Dumnezeu,ea imi pune numai bete in roate,iar pe fratele meu care a incercat sa se realizeze lumeste fara sa se duca la biserica il iubeste enorm si as putea spune ca nu o respecta intru totul asa cum eu o fac,pe de alta parte eu sunt cea care atunci cand parintii au avut nevoie i-am ajutat cat am putut ,iar fratele meu nici nu se uita la ei ba mai facea si mofturi.asta e o f mica parte, incerc sa va fac sa intelegeti in mare p[roblema.Nu vreau decat sa vad un gram de dragoste pt mine.

mama mea nu are nimic cu credinta,ba chiar mai si posteste insa nu intelge sensul profund al unei gandiri cu adevart crestine si pt ca ea nu intelege sunt facuta proasta sau nebuna.nu vreau decat sa mi se vorbeasca cu respect macar atat si un pic de blandete nimic mai mult.Toata viata adica pana la 23 ani cat am in prezent am incercat sa ma zbat sa le arat felul meu de a gandi si sa motivez de ce fac anumite lucruri,insa nu m-am ales decat cu <nebuna>,nu ma asculta nimeni,nu interesa pe nimeni ceea ce simt iar pe mine ma durea toate astea,eram cea mica si nebagat in seama.Problema e ca am ramas cu traume dupa toate astea,adica complexe,din care m-a scos sotul si o buna prietena din astea insa urme au ramas,iar acum am inceput sa cersesc pana la ultimul strop d eiubire din partea ei,incercand sa ii fac pe plac insa cu cat ma stradui cu atat sunt mai atacata si tind s acred ca pana la urma va omori si ultima picatura de iubire si se va rupe totul.