Hristos a inviat! As dori sa discutam despre ce este crestinismul autentic. Cum se regaseste el in comunitatile de astazi. Si in afara Athosului care este o comunitate monahala, avem exemple puternice in enorii?

Nu stiu... Dar nu stiu nici daca in muntele Athos gasim crestinism autentic cu adevarat. Acum, e discutabil. Pentru mine, crestinism autentic este comuniunea cu Dumnezeu. Asta nu presupune neaparat respectarea unor reguli. Ce am inteles eu prin aceasta sintagma e redat foarte bine de Rafail Noica intr-un text publicat pe site-ul manastirii Dervent: www.dervent.ro. Restul e doar scrum.
Si nu cred ca putem vorbi de crestinism autentic la o intreaga comunitate. Crestinismul e o calatorie pe un munte, dupa cum spunea Steindhart: in orice moment poti doar sa aluneci sau sa urci, nu exista cale de mijloc, nu ai loc unde sa te odihnesti. Daca in timpul vietii ai ajuns pe varful muntelui e foarte bine, daca nu asta este, ai muncit degeaba. De aici, chiar daca ai ajuns aproape de varful muntelui, poti sa cazi in ultima clipa si tot ce ai incercat nu ajuta la nimic, cum poti sa iti aduni in ultima clipa puterile si sa urci muntele.
Eu vad crestinismul ca pe religia luptatorului, nu se lupta cu sabia, dar cu sine insusi o face permanente. Si ma intreb, pentru ce are nevoie sa se retraga in Muntele Athos, cand lupta cu el insusi o poate incepe oriunde si oricand?
Numai bine.
Mari

Crestinismul autentic o buna perioada a fost aproape mort. Acum vad ca mai sunt oameni care incearca sa reinvie acel spirit. Crestinismul autentic nu tine de cult, in crestinismul initial nu exista o diferenta intre comunitatea laica si clerica, ci era doar comunitatea crestina. Nu erau pastori,preoti,traditii preluate din alte culturi, biserica-institutie, care zic eu a pastrat crestinismul, dar a distrus multe idealuri. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sustin nici un cult, nici ortodocsi, nici catolici, nici protestanti, nici neoprotestanti,nici stiu eu ce. Prefer sa fie crestinism si atat, fara denominatii care numai distrug comunitatea crestina. Biserica a facut cateva chestii bune nu zic ca nu, dar a si ucis ideea de cercetare, cu "Crede si nu cerceta". In schimb primii crestini cercetau intens cartile NT, deoarece credinta vine din suflet nu din ce zice popa. Crezi in ce intelegi si consideri tu ca este bun, nu in ce ti se spune. Inteleg ca sunt oameni comozi, sau care nu au destula pricepere, si pentru ei este mult mai bine sa urmeze doctrine gata stabilite, altfel se ajunge la mormoni si alte culturi deviate rau. Dar pentru cei ce pot gandi, este pacat sa nu gandeasca un pic.

Ai niste idei care frizeaza logica si istoria Bisericii (mai degraba neoprotestante decat neutre).
1. De unde ai luat sintagma aceea "crede si nu cerceta"? Te intreb fiindca am mai auzit-o ca fiind pusa pe seama Bisericii de catre ateii comunisti, dar nici n-am auzit-o, nici n-am vazut-o scrisa nicaieri. Poate imi indici sursa.
2. De unde aveau primii crestini cartile NT care au fost scrise mult mai tarziu si pe rand? Deci credinta venea prin viu-grai, nu din cercetarea cartilor si nici "din suflet" (trebuia sa o sadeasca cineva acolo). Iar cei ce o vesteau au fost initial apostolii si apoi urmasii lor, "popii" si episcopii ("prea sfintii").
3. Problema este, tu ai destula pricepere? ca din ce-ai postat pana acum se vede ca ai mari lacune, sau cum spune proverbul acela "daca taceai, filozof ramaneai".
4. Singurul punct cu care sunt perfect de acord cu tine este ultimul: hai sa gandim inainte de a posta!

Nu stiu in ce masura ideile sunt neoprotestante(desi te asigur ca nu sustin in nici un fel neoprotestantii)
1. Nu apare efectiv ca sintagma, dar a fost atitudinea bisericii, care indemna oamenii sa nu puna doctrinele ei sub semnul intrebarii, altfel deveneau eretici,vrajitoare,etc. Desi in capitolul acesta catolicii cu Inchizitia au excelat, au fost si cazuri restranse pentru ortodoxie,insa acesteia ii lipsea puterea politica a papalitatii, prin urmare nu a putut sa faca prea multe.
2. Prima carte NT a fost scrisa prin anii 40 d.Hr. de catre Marcu din cate stiu, si a si fost folosita de multi crestini. Intradevar in primii ani era raspandita prin viu grai, si orice nou convertit incerca sa converteasca altii la randul sau, deci apostolii sunt apostoli, nu primii preoti. Erau autoritati bisericesti, dar mai degraba fiindca ei sunt discipolii lui Iisus. Apostolii au raspandit acele invataturi, iar dupa o vreme le-au si scris. Primii crestini au inteles fundamentul prin viu grai, dar si-au insusiti fiecare detaliu prin evangheliile scrise.
3. Nu stiu daca am sau nu... asta ramane de vazut. Cat despre lacune, citeste mai atent. Nu sunt perfect dar te asigur ca stiu despre ce vorbesc, atfel nu as fi postat/
4. Hai sa gandim intotdeauna nu doar inainte de a posta.

Protestantii(si aici ii includ si pe neoprotestant) au dreptate la cateva puncte, gresesc la altele(cam multe), dar imi displace total aroganta lor, sustinand prin tot portul lor ca ei ar fi gata mantuiti de la nastere, si desi se pretind a fi smeriti, nu pot intr-o conversatie sa nu spuna ca Il iubesc pe Iisus. E un lucru frumos sa Il iubesti pe Dumnezeu, dar nu trebuie sa te lauzi continuu cu aceasta.

Inca studiez sectele crestine,deci nu pot pretinde ca stiu toate in aceasta materie, desi momentan incerc sa inteleg filozofia gnosticilor.

Nu stiu daca merita sa-ti pierzi timpul cu asa ceva; s-ar putea sa-ti epuizezi viata inutil.

Religia este unul din lucrurile fundamentale din viata omului, deci eu nu cred ca orice activitate de studiu religios e o pierdere de timp. In legatura cu irosirea vietii invata-ne tu Sf. Intelept Eugen cum ar trebui sa ne petrecem viata. Eu sunt de parere ca sa cauti cunoasterea e un scop sanatos si normal in viata, ceea ce nu pot spune despre chestiuni cum sunt sa-ti doresti bani multi, succes in cariera, o casa mare, sau mai stiu eu ce chestie puerila plagiata din filme de proasta calitate.

Imi imaginez ca ai citit volume intregi de scrieri patristice, de vreme ce ai ajuns la studiul sectelor crestine.

Multumesc pentru "aprecieri", dar nu te mai obosi, sunt imun la ele. Cunoasterea nu poate fi un scop in sine, e un fel de "arta pentru arta". Vrei sa fii cel mai destept, cel mai informat din cimitir?
Esti poet. Mai bine cere de la Dumnezeu intelepciune si le vei afla si pe celelalte.