În prealabil postat de LapetiteMoc (Post 159538)

Rabindranath Tagore

Dimineata mi-am zvarlit mreaja...

Dimineata mi-am zvarlit mreaja in mare.
Din strafunduri intunecate am scos
lucruri stranii la-nfatisare,
si fiecare - ciudat de frumos:
unele straluceau ca zambetele,
unele scanteiau ca lacrimile,
iar altele se imbujorau ca obrajii unei mirese.
Cand cu povara zilei in spate
m-am intors acasa,
iubirea mea lenevind in gradina, agale,
smulgea dintr-o floare petale.
Cumpatul, pentr-o clipa, mi l-am pierdut,
si-apoi, la picioarele dragii am pus
tot ce scosesem din mare,
ramanand tacut.
Ea privindu-le, a spus:
"Ce ciudatenii sunt astea?
Nu cred ca sunt de vreun folos..."
Fruntea mi-am plecat de rusine, ros
de un cuget amar:
("N-am sangerat pentru-acestea,
nu le-am targuit din bazar:
nevrednice-s sa i le aduc in dar...")
Apoi toata noaptea le-am zvarlit, arar,
una cate una, pe-ale ulitei praguri.
Dimineata au venit calatori; le-au cules
si le-au dus departe,-n straine meleaguri.