Poezie crestina nu esti tu de vina ca
Oamenii de astazi traiesc cum traiesc...
Existenta ta
Zi de zi ar trebui sa umple
Inimile lor cu pace, LUMINA,
Ei, dar Tu ai fost parasita de


Cei mai multi locuitori ai planetei,
Ranile tale, facute de cuvintele fara noima rostite de
Ei, nu se vor vindeca decat atunci cand
Sufletele acelora care le-au rostit vor invata ca
Timpul este pretios si nu trebuie pierdut cu nimicuri, ca
IUBIREA uneste, aduce bucurie si niciodata ea nu aduce decat LACRIMI de fericire...
Nimeni nu poate sa cunoasca ADEVARATA IUBIRE decat
Atunci cand intelege ca EA ESTE VESNICA, nu piere niciodata.

[b]A devarata
Dragoste
Este aceea care
Viata o transforma in
Alinare,
Rugaciune neincetata,
Adevar,
Timp bine folosit,
Atentie deosebita acordata saracilor!


Dragostea care traieste prin
Rugaciune se hraneste,
Asculta
Glasul
Omniprezentului Dumnezeu,
Surade in vreme de necaz,
Tace si se roaga mereu, mereu.
Ea, Dragostea vrea salvarea ta, si a mea !

Timp pierdut ? Mai bine citeste 10 capitole din Noul Testament si 4 din Vechiul in fiecare zi. Sau cate 5 zile din Vietile Sfintilor in fiecare zi si ai inmultii virtutiile. Filosofia niciodata nu a apropiat de Dumnezeu. Ci doar lepadarea de ea. Vezi Pascal cu frumoasa lui teorie. Doamne ajuta !

Rugaciune - poezie crestina de Octavian Goga
 

Rugaciune (de Octavian Goga)

Ratacitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios , stapâne,
În fata stralucirii tale.
În drum mi se desfac prapastii,
Si-n negura se-mbraca zarea.
Eu în genunchi spre tine caut:
Parinte,-orânduie-mi cararea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapa,
Cum vor sa-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapa.
Din valul lumii lor ma smulge
Si cu povata ta-nteleapta,
În veci spre cei ramasi în urma,
Tu, Doamne, vazul meu îndreapta.

Dezleaga mintii mele taina
Si legea farmecelor firii.
Sadeste-n bratul meu de-a pururi
Taria urii si-a iubirii.
Da-mi cântecul si da-mi lumina
Si zvonul firi-ndragostite,
Da-i raza soarelui de vara
Pleoapei mele obosite.

Alunga patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Si de durerea altor inimi
Învata-ma pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi prada
Ursitei mastere si rele,
Ci jalea unei lumi, parinte,
Sa plânga-n lacrimile mele.

Da-mi tot amarul, toata truda
Atâtor doruri fara leacuri,
Da-mi viforul în care urla
Si gem robiile de veacuri.
De mult gem umilitii-n umbra,
Cu umeri gârbovi de povara...
Durerea lor înfricosata
În inima tu mi-o coboara.

În suflet seamana-mi furtuna,
Sa-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsa
Pe strunele înfiorate;
Si cum sub bolta lui aprinsa,
În smalt de fulgere albastre,
Încheaga-si glasul de arama:
Cântarea patimirii noastre.
http://www.cerculpoetilor.net/poezii-crestine.html

Murim... ca maine
 

Murim... ca maine (de Magda Isanos)

E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, in vreme ce vom putrezi.

Atata soare, Doamne,-atata soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o sa fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Mi-e dor de Tine, Doamne
 

Mi-e dor de Tine Doamne (Autor: Vasile Gurgu)

Mi-e dor de Tine Doamne
Stapanul meu preasfant,
Ce-as face fara Tine
Strain pe-acest pamant?

Mi-e dor sa vii Isuse
Din nou din vesnicii,
C-atunci cand vii; o Doamne!
Sunt numai bucurii.

Ai Tai copii Isuse
Te-asteapta ne-ncetat,
Sa-i iei din- asta lume
Sa scape de pacat.

Cu inima deschisa
Si sufletul spre cer,
Te lauda-n rugaciune
Si mantuire-ti cer.

De-aceea o Isuse mi-e dor ca sa revii,
Mi-e dor sa merg cu Tine, mi-e dor de vesnicii;
Mi-e dor sa-l vad pe TATA, sa stau la pieptul Sau
Sa-i multumesc din suflet ca sunt copilul Sau.

O vino Doamne sfinte
Asculta ruga mea,
Mi-e dor de clipa-ceea
Mi-e dor de pacea Ta.
http://www.cercetatiscripturile.org/article.php?id=1242

Comori

Unul cate unul, Dumnezeu mi-a luat
Toate lucrurile la care tineam atat de mult
Pana cand am ramas cu mainile goale.
Am pierdut toate jucariile care straluceau atat de frumos.

Si mergeam pe drumurile acestei lumi,
Suspinand in zdrente.
Pana cand am auzit vocea Lui spunandu-mi:
"Ridica-ti mainile goale spre Mine!"

Asa ca mi-am intins mainile spre cer,
Si El le-a umplut cu o multime
De bogatii ceresti si nevazute.
Pana cand mainile mele nu le-au mai putut tine.

Si am inteles, in sfarsit,
Cu mintea mea simpla si lipsita de intelepciune
Ca Dumnezeu nu putea sa-Si reverse bogatiile
In niste maini deja pline.

Martha Snell Nicholson

De acord cu tine
Poezia, "filozofeala" crestina si literatura beletristica bazata pe fantezii cu tematica crestina nu au ce cauta in viata ortodoxului...deoarece il mina mai departe in minciuna de sine, in fantezie, inchipuiri si imaginatie care tin de altceva nu de crestinismul adevarat.

Ce stii tu ce-i frumos... :23:

...si Harry Potter e frumos! :))