Nu stiu ce e cu mine.Parca mi s-a pus o ceata groasa in fata ochilor si sufletul meu s-a cufundat in nepasare, nu pot sa ma caiesc pentru pacatele mele, nu pot sa fiu recunoscatoare lui Dumnezeu pentru totul, nu stiu ce sa fac.Sunt foarte putine momente in care am parte de putina lucididate.Nu stiu cum sa va explic :(( de parca nu ma mai impresioneaza nimic, de parca nu mai am sentimentele pe care le aveam inainte, de parca sunt indiferenta fata de oameni nevoiasi, fata de suferintele semenilor nostri.Obsinuiam sa sufar cand vedeam vreun catel parasit pe strada, acum mi-e pur si simplu indiferent.Sunt indiferenta fata de Dumnezeu!! Sunt disperata, nu stiu ce sa fac. Va rog, daca stiti vreo rugaciune pentru asa ceva, sa ma scape Dumnezeu de aceasta nepasare, nerecunostinta, ajutati-ma!

Incearca sa te rogi cat mai mult (Acatistul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Acatistul Mantuitorului nostru Iisus Hristos). Mergi intr-o manastire mai izolata cateva zile sau la slujba de noapte. Rugaciunea personala (proprie) combinata cu pasaje din scriptura, psaltire, acatistier, etc ajuta foarte mult. Nota Bene: Cel mai in masura sa te ajute ramane duhovnicul tau!

Citeste Psaltirea Maicii Domnului, acatistul sfantului al carui nume il porti, spune macar de 12 ori ,,Tatal nostru". Daca poti sa faci si cateva metanii e foarte bine. Rugaciunile diminetii si ale serii sa nu lipseasca. Lucrarea rugaciunii e atat de frumoasa si, daca ai evlavie si putere, pasaste pe cararile inguste ale rugaciunii. Se poate spune si Rugaciunea lui Iisus. Se pot citi si rugaciunile din Ceaslov (Cele Sapte Laude sau Ceasurile). Rugaciunea impreuna cu postul si milostenia ne apropie de Dumnezeu. Trebuie sa luptam cu noi insine. Alta cale nu exista. Luptam cu lenea, facand metanii. Luptam cu zgarcenia dand milostenie. Luptam cu mandria, smerindu-ne si rugandu-ne. Luptam cu lacomia, tinand post. Viata duhovniceasca este o lupta cu noi insine in primul rand.

nu-i nimic
 

e semn de vietuire duhovniceasca. citeste cartile sfinte. asta e solutia. cred...

Doamne ajuta!
 

Stiu prin ce treci, iubita sora, ca si eu am momente de astea... Si nu te poti uita macar la icoane, asa-i? Te ia cu dezandejde si stari de plictiseala... te ia cu moleseala si indispozitie sufleteasca...
Si stii ce faceam? Ma "fortam" si mergeam inaintea icoanei Maicii Domnului si ma uitam numai in ochii Ei... (aveam o icoana care imi era foarte draga) Ma uitam cu insistenta... si ma uitam si ma uitam... si simteam cum incep sa plang... si fara sa vreau, incepeam sa ii spun tot din mine Maicii Domnului... ii spuneam efectiv starea mea!!! Mi se intampla sa stau si cate 3h si sa nu-mi dau seama ca a trecut atat... Dar dupa ce imi terminam "marturisirea" starii mele Macii Domnului, CREDE-MA, te rog, ca eram alt om!!! si simteam ca nu mai am nimic in suflet care sa ma apese!!! Si aveam si voiosie si buna-dispozitie!!! Era puterea Maicii Domnului!!! Asta faceam de mic copil... si acum mai fac!!! Am alta icoana cu Maica Domnului (Triherussa - de la Manastirea Hilandaru din Sf.Munte) si atat mi-i de draga incat ma uimesc de frumusetea chipului Maicii Domnului si ma "pierd" in dialog cu Dansa... Nu-ti poti imagina prin ce trec in aceste clipe... atat de rau imi pare ca tre sa "intrerup" conversatia... Dar imi este cea mai eficienta metoda de a scapa de "Akedie" (asa se numeste aceasta stare pe care o ai)! Mai am evlavie si la Sf.Nectarie din Eghina, m-a ajutat si Dansul ENORM!!!! Chiar ma intalnisem cu o fata, era atat de trista, mai ca plangea... si mi-a povestit... si eu am indemnat-o sa se roage la Sf.Nectarie chia daca nu stie de Dansul nimic, chiar de nu are icoana sa... mi-am amintit ca eu purtam o insigna cu chipul Sfantului la piept, pe sub geaca si i-am dat-o ei, si i-am spus: Ia iconita asta mica cu Sf.Nectarie si te roaga cu credinta sa vezi ce mult te va ajuta! A luat-o cu bucurie si a plecat... dupa cateva zile iar ma intalnesc cu ea, intamplator. Si o intreb direct cum se afla! si ea mi-a spus: George, iti multumesc din tot sufletul pt Sf.Nectarie! Cum am ajuns acasa, m-am si pus in genunchi in fata icoanelor si am pus si insigne cu chipul sfantului in fata mea si ma rugam cu lacrimi, ba chiar in hohote... si imediat am simtit cum cineva imi lua putin cate putin greutatea din inima si cand am terminat rugaciunea NU mai aveam nimic!!! Atat de mult il iubesc si eu acum, imi zice! Na, si de atunci ea a prins mare draag de Sf.Nectarie din Eghina! Si nu numai ea, chiar colegii din seminar ma stiau de "copilul sf.Nectarie" sau colegii de camera de la camin la Facultate s-au "contaminat" de pretuire fata de acest MARE Sfant!!!
Te indemn cu caldura si cu dragoste, sa te rogi la Sf.Nectarie! Roaga-te nu cu acatiste si paraclise, nu cu catisme si N Tatal nostru, nu, ci fii SINCERA cu HRISTOS, spune-I cu cuvintele tale, asa in simplitatea ta tot ce ai! Spune-i Maicii Domnului tot! Incearca sa faci si tu asa cum fac eu, poate te ajuta! Ca dup-aia ai sa faci si Acatiste si Paraclise si Catisme si N Doamne Iisuse...!!! Mai intai fii sincera cu TINE, apoi spune-i si Duhovnicului, rugaciunea sa conteaza mult de tot inaintea lui Dumnezeu pt fratia ta! Si du-te de te roaga la Maica Domnului si Sf.Nectarie!!!
Fii cu CREDINTA!!! Sa nu ai niciun firicel de indoiala!!! "Da, ma rog, dar..." vezi? acest "dar" nu are ce cauta, exprima indoila si neincredere in puterea lui Dumnezeu!!! Si atunci Dumnezeu nu asculta rugaciunea, pt ca trebuie sa ai incrdere deplina in El, in PUTEREA Sa!!!
Fii Binecuvantata, suflete drag al Maicii Domnului!!!