Dupa cum prea bine stiti, cand mergem sa primim Sf Impartasanie, tinem o lumanare aprinsa. Am citit intr-un articol in revista "Lumea Credintei" ca acest lucru nu are o baza canonica. Am observat de asemenea la cateva biserici din Bucuresti ca nu se respecta acest lucru - oamenii merg si se impartasesc fara lumanare.
Ii rog pe cei care stiu mai multe despre acest lucru sa posteze. M-ar interesa sa stiu simbolul lumanarii in cazul primirii Sf Euharistii.

"Din invatatura din Liturghier, cei ce se impartasesc se apropie cu evlavie, cu mainile incrucisate pe piept, linistiti. Cel putin din motive practice, nu se recomanda ca fiecare credincios sa tina in mana o lumanare aprinsa" Ieromonah Valentin Mitu (revista "Lumea Credintei/august 2008).
Asadar lumanarea in acest caz mai are o simbolistica anume sau este folosita doar din obisnuinta?

:)daca in fata fiecarei icoane exista o lumina aprinsa,oare nu se cade ,ca in fata sfintei impartasanii,care este mai mult de atat,sa mergem cu o lumina ,care simbolizeaza lumina credintei noastre?

Eu am vazut ca nici grecii si nici rusii nu au obiceiul cu lumanarea,numai noi romanii.
Ca o gluma,la noi daca te duci fara lumanare sa te impartasesti,o sa se uite la tine si o sa te intrebe de ce nu stai mai in spate,ce-ti veni sa vii asa aproape de altar?De multe ori,si cu un maldur de luamanri si nu te impartaseste,daramite sa te duci fara.
Asta cu lumina credintei,o fii ceva ,cine stie.Insa din experinta iti spun ca este cam incomod,si pentru preot si pentru cel care se impartaseste.Apoi daca am o credinta luminoasa cat o lumanre,insemna ca sunt tare credincios.Eu zic sa venim cu niste faruri ceva,cu proiectoare,da asa,cu o lumanarica,nu facem mare branza:D

Parinte :) unde merg eu sint zeci de oameni si copii ,care merg in sir unul dupa altul la impartasanie va dati seama ce riscant e sa-si dea foc unul la altul sa-si arda parul.Apoi foarte usor copii pot atinge cu liminarea vestmintul preotului. Deci eu zic ca se poate impartasi omul si fara luminare eu cred ca e un obicei(poate gresesc) Dar cei care cinta in cor sau la strana ce sa faca nu mai au timp sa mai ia luminare si totusi vor sa se impartaseasca. Ce ziceti cum ati proceda sa aveti o cumunitate din 1000 de credinciosi?

Doamne miluieste-ne.

Personal sunt pentru lumanare, ca si la Botez. Stiu ca nu exista temeiuri canonice, dupa cum nu avem temeiuri canonice nici pentru sarutarea icoanelor inainte sau dupa Impartasanie, insa se practica fara temei in multe biserici.

Este adevarat. Eu personal vad in sarutarea icoanelor inainte si dupa Impartasanie o forma de evlavie sau multumire. Problema este ca si in cazul Sf Spovedanii se intampla acelasi lucru. In timpul moliftei sau chiar si in timpul martusisirii pacatelor, se tine o lumanare aprinsa. Eu acum nu stiu cum e bine, din cauza asta v-am cerut parerea. Probabil din cauza slabiciunii mele, ma dezorienteaza astfel de "practici" diferite de la o biserica la alta. Pt mine lumanarea are o importanta deosebita in slujba din noaptea de Inviere, aprinderea ei pentru pomenirea celor vii si celor adormiti etc.

:)Sigur ca se poate si fara de lumanare(din motive practice),dar lumanarea are la crestini insemnatatea ei.Ganditi-va la miile de crestini,care merg in noaptea de Pasti spre case cu lumanarile aprinse.Ne gandim la fecioarele intelepte,care asteptau Mirele cu candelele aprinse.Sfantul Serafim de Sarov a fost gasit mort ingenunchiat cu lumanarea in mana aprinsa.Daca pe patul de moarte dorim sa avem o lumanare in mana,cu atat mai mult cand ne apropiem de Sfintele si Preacuratele lui Hristos Taine.La noi la Biserica credinciosii se impartasesc tinand cu grija lumanarea in mana stanga.Dar fiecare face cum il indeamana cugetul.Doamne ajuta!

Lumanarea s-a intrebuintat in cultul crestin de la inceputurile sale. Practica aprinderii lumanarilor la cult o intalnim si inainte de Mantuitorul Hristos, in Vechiul Testament, de unde a trecut si in crestinism. De altfel, nu numai evreii au intrebuintat lumanarile la cult, ci si alte popoare cum erau egiptenii, grecii si romanii.

La statornicirea practicii arderii lumanarilor la cult a contribuit foarte mult si situatia speciala a crestinilor din primele secole, care, din cauza persecutiilor, se rugau in catacombe, in case sau camere ascunse, unde trebuia sa aprinda lumanari sau candele pentru a putea savarsi cultul divin. Din secolul al III -lea, avem si marturii istorice scrise care atesta intrebuintarea lumanarilor si la slujba inmormantarii martirilor. Printre slujitorii clerului inferior din acea vreme este mentionat acolutul, care avea intre sarcinile sale si pe aceea de a aprinde lumanarile in biserica. Folosite la inceput din necesitate, lumanarile au fost pastrate in cult pentru a-i spori maretia sau solemnitatea, dar si pentru semnificatia lor, lumina lor simbolizand pe Hristos, "lumina lumii" si invatatura Sa, care este bucurie, dragoste, adevar si viata. In acelasi timp, ele au fost socotite ca o jertfa adusa lui Dumnezeu.

Practic, stiu ca este chiar imposibil sa folosesti la taina Sovedaniei lumanarea. Pentru mine lumanarea este un mijloc de a ma initia in taina. Ma interiorizeaza mai mult un locas unde sunt aprinse lumanarile decat un candelabru cu lumini electrice. Recomand sa citesti Introducerea Episcopului Kallisto Ware la cartea "Imparatia launtrica" si vei afala ce impact au avut candelele din biserica ortodoxa cand a intrat prima data. Aceste lumanari si candele ne ofera un "intuneric supraluminos" in cadrul slujbelor.