Fericirea cea adevarata !
 

Multi dintre noi dorim o fericire imediata, aici pe pamant. Cu oare poti spune tu, ca pocainta de care imi tot vorbesti , iti aduce fericire ? Imi spunea un amic, care observa cate renuntari, ingradiri sunt pentru cei ce merg pe aceasta cale. A cauta aici o fericire ce nu exista, ce nu poate exista, este precum "fata morgana". Unii pun fericirea in placerile si bunurile aceste lumi, altii in mancaruri si bauturi si, dupa ce au obosit in cautarea lor, vad ca toate sunt desertaciune, pentru ca firea noastra e incapabila de a gusta aici fericirea cea adevarata. Ei se plang de necazuri si incercari, dar tocmai acestea sunt leacurile pe care Doctorul Ceresc ni le trimite pentru a ne vindeca . Dupa ce ne vom vindeca complet cu aceste leacuri ceresti , care sunt tocmai aceste necazuri si amaraciuni, atunci vom putea gusta si aici fericirea cea adevarata, iar in lumea viitoare sa ne indulcim de ea vesnic.Fericit cel ce alege locul cel mai de jos, caci i se va spune : "suie-te mai sus". Fericit cel ce-si recunoaste neputinta si se invinovateste pe sine, caci va lua iertare. Fericit este cel ce in necazuri ramane linistit. "Patimirile vremii de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava si marirea ce va sa fie ". Pana la urma ce este fericirea cea adevarata, daca nu dragostea , dragostea cea fara margini.

Cine il are pe Hristos in el, in viata sa, si-a facut inima locas/tron al Sfintei Treimi, acela este cu adevarat fericit! Numai in Hristos este bucurie, restul "plangerea si scrasnirea dintilor"!

"Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el" (I Ioan 4, 16). Cu dragostea lui Dumnezeu viata cea amara devine dulce si frumoasa. Osteneala acestei vieti este o povara nesuferita pentru cei care nu cred in Dumnezeu. Insa pentru cei care isi incredinteaza viata lor Domnului nostru Iisus Hristos si nadajduiesc in purtarea Lui de grija, viata aceasta devine <jug bun> si < poavara usoara > (Mt. 11 , 30 )

...aceste cuvinte spun TOTUL! Altceva??? NIMIC!!!
Fii Binecuvantat!!!

:1: da, si mie mi-au placut f. mult, f. inspirat alese... ma bucur ca se mai initiaza si topicuri linistitoare ca acesta, care sa aduca pace in suflete, mai ales acum ca suntem in post. Doamne ajuta!

Am citit topicul si mi-am adus aminte de ce spunea Parintele Cleopa:"Sa fim ca o mama cu totii, si cu cei buni si cu cei rai, sa nu facem deosebire, sa-i iubim pe toti ca pe noi insine."

Omul care nu-si doreste vietuirea cu Hristos, cauta neincetat fericirea. Cel unit cu Hristos, raspandeste fericire, el nu mai cauta.

Probabil ca si de aceea nu o gasim , si mai mereu suntem nemultumiti de toate si de toti ! O cautare iluzorie pana la urma . . . !

Citind acatistul Slava Domnului pentru toate, putem intelege cat de mult ne-a fericit Domnul pe toti.
Exista o fericire si in lucrurile mici, in fiecare binecuvantare de la Dumnezeu, dar exista si fericirea aceea durabila, de vietuire a omului intru Hristos, ca o pregustare a raiului.

Un Acatist superb , de "zile mari ", plin de sensibilitate , duiosie , ce te face efectiv sa uiti de supararile astea trecatoare . In toata Creatia lui Dumnezeu salasuieste lumina , dragostea , speranta , frumosul , genialitatea fara margini . Intamplator canta pasarelele pe atatea tonuri si au fiecare un farmec aparte ? Intamplator munte pe munte se intrece in frumusete ? Intamplator fiecare anotimp are unicitatea si farmecul lui de neegalat in nici o pictura sau compozitie a mintii omenesti ? Lista poate continua la nesfarsit , precum Creatia lui Dumnezeu e nesfarsita , si noi cunoastem din ea , doar o mica parte !

Slava lui Dumnezeu pentru toate !:1: