Bilant in cateva cuvinte !
 

Ne apropiem de sfarsitul postului Nasterii Domnului si poate in cateva cuvinte avem curajul sa marturisim in mare cum a fost acest post si daca am reusit in general sa iesim cu bine din el, daca ne-am atins obiectivul , propus si ce a insemnat el efectiv pentru noi. Personal va marturisesc ca a fost un post extrem de greu din toate punctele de vedere. Plin de ispite si "provocari" . Daca ar fi sa-mi dau singur un calificativ, acela ar fi fara rezerve si cu toata sinceritatea : nesatisfacator. Efectiv a fost cel mai slab post al meu de pana acum, ce m-a pus serios pe ganduri. Am avut caderi atat cu vorba , gandul si cu fapta. Cel mai vinovat este gandul ce toate le poate darama intr o clipita, iar de la gand la fapta nu-i decat un pas.

Ma alatur si eu lui Cristi si fac si eu bilantul.Postul acesta a fost postul bucuriei pentru mine pentru ca,dupa indelungi cautari,Dumnezeu a randuit ca eu sa gasesc duhovnicul care sa-mi fie ca un tata.Ce cadou frumos..acum in ultimele zile din post.Dupa intalnirea cu acest parinte,urmata de o marturisire am capatat in suflet o traire pe care nu am mai avut-o niciodata..un fel de pace,liniste dar si pocainta...amestecat cu inca ceva...Postul acesta a fost cel mai roditor pentru mine cu toate ca nu l-am tinut nici pe departe asa cum ar trebui si cum multi crestini o fac..dar am intrezarit lumina..care sa ma duca pe drumul bun..Eu mi-am primit cadoul mai devreme chiar de la Dumnezeu...un duhovnic.Va doresc ca aceste ultime zile de post sa fie incununarea a tot ceea ce ati incercat sa faceti pe parcursul lui,mai ales ca tocmai acum vrajmasul ne ispiteste mai mult...si va rog sa ma iertati,toti cei de pe forum,daca v-am gresit sau ispitit in vreun fel.Doamne ajuta!

Bilanțul meu a fost unul bun din mila lui Dumnezeu .Ar fi bine dacă mi-ar ieși și ceea ce mi-am propus dar poate că trebue să mă mulțumesc cu ceea ce am adică sănătate -operația mi-a reușit -luna martie niciodată nu a dat greș pt mine -cineva îmi spunea odată-
Cînd urci muntele te înpiedici ,cazi te ridici ,urci panta ,aluneci ,apoi urci ,și iar de la capăt pînă ajungi urci sus.Era Pr Ioan decedat în urmă cu 4 ani după Paște în săptămîna luminată
Cîtă dreptate avea ,pt că acum parcă acum urcușul ăsta e cel mai greu, din toate punctele de vedere dar cu Dumnezeu înainte .

Intr-adevar , e un post greu ,dar singura piedica am fost si sunt eu ,cu putina mea credinta si nadejde...
Totusi mi s-au intamplat si lucruri minunate ,am reusit sa ma spovedesc si sa ma impartasesc asa cum mi-am dorit ,am reusit sa-l duc si pe fiul meu ,asta e cea ma mare realizare...
In rest , postul alimentar e cel mai simplu , mai greu e cu celalalte...nu am reusit sa ma rog cu prea mare ravna decat in momentele de disperare ,alteori parca imi simteam sufletul amortit .Dar sunt sigura de faptul ca "Dumnezeu e in noi mai mult decat suntem noi insine"...si ca ne va ajuta sa facem pasi inainte...Doamne-ajuta!