Femeia cu inima pe masura Facatorului ei
 

Femeia cu inima pe masura Facatorului ei

"Astazi auzim la Sfanta Liturghie unul dintre cele mai "tari" texte evanghelice: duminica vindecarii fiicei femeii din Canaan (Hanaan). Dupa cum ne arata Sfantul Ioan Gura de Aur si, aproape identic, si p. Nicolae Steinhardt, textul socheaza prin faptul ca Iisus pare a respinge, chiar brutal, incercarile femeii hananeence de a primi mila si ajutor. Cu alte cuvinte, parca nu reusim sa ne recunoastem Dumnezeul. In adevar, se intampla cu totul altceva. Nu reusim, de fapt, sa o intelegem pe hananeeanca, asa cum nu reusim sa-L cunoastem nici pe Dumnezeul nostru. De aceea, noi suntem straini atat de Dumnezeul nostru, "care dragoste este", cat si de aceasta femeie cu o inima pe masura Facatorului sau. Dialogul ne este inaccesibil si stam si ne miram, ca apostolii sau ca iudei de pe margine. Ne miram, pentru ca nu pricepem credinta femeii. Ne miram, pentru ca nu pricepem lucrarea lui Dumnezeu cu ea. Ne miram, pentru ca vedem ca, in loc sa huleasca pe Domnul, asa cum femeia lui Iov indemna si facea, mai mult Il iubeste, cu cat Acesta pare ca o respinge. Ne inspaimantam, pentru ca simtim ca in locul hananeencei am claca, am ceda (si cedam!) la mult, mult mai putin decat incercarea sa. O asemenea dragoste neclatinata a avut femeia hananeanca in Hristos, incat nimic nu a putut-o sminti. Stia, cunostea, simtea cu toata faptura ei ca El este Mantuitorul. De aceea, pentru ea, toate cuvintele lui Iisus au lucrat sfintenia, si nu au smintit. Desigur, nu trebuie sa uitam ca fiica ei era indracita. Cat chin pe aceasta femeie! O mucenicie, aceasta fusese viata ei, in asteptarea nadejdii de mantuire… Si, cand simti ca Moartea iti sta infipta in spate si ca loc de intoarcere nu ai, cand vezi ca haul se deschide la picioarele tale si ca vapaia Iadului te inconjoara, atunci cu adevarat poti spune "si cainii mananca de la masa stapanilor lor". Pentru ca nu mai ai "pretentii" de la Dumnezeu, ci vrei doar sa scapi cu viata la "asternutul picioarelor Lui…"[SIZE=2]
[/SIZE]

firimituri
 

... si curaj mult vad in firea acestei femei... Convinsa fiind ca El este Mantuitorul, Fiul Domnului celui Adevarat, a insistat, dar nu cu tupeu, ci cu smerenie... "si cainii se hranesc cu firmiturile de la masa stapanilor"... Ce replica neasteptata, cutremuratoare in simplitatea observatiei facute!

foarte frumos a scris pe marginea acestui dialog parintele Savatie Bastovoi, in cartea sa "Dragostea care ne sminteste". in rezumat, il vede ca un dialog intre doi indragostiti, care vorbesc "cifrat".