Primul cuvant al lui Dumnezeu +
 

Facerea 1 , 3 : " Si a zis Dumnezeu << Sa fie lumina ! >> Si a fost lumina ." - Practic , prima rostire a lui Dumnezeu mentionata in Sfanta Scriptura este aceasta , in urma careia Dumnezeu creeaza lumina prin puterea cuvantului. " Cel dintâi cuvant al lui Dumnezeu a creat lumina , a risipit intunericul, a pus capat tristetii, a veselit lumea , a adus dintr-o data , peste toti si peste toate, priveliste vesela si placuta " , scrie Sf. Vasile cel Mare in lucrarea sa "Omilii la Hexaemeron". Lumina in acceptiunea Sfantului Vasile cel Mare este " o substanta, decat care mai placuta spre desfatare nici nu era cu putinta s-o nascoceasca fiinta omeneasca ". Actiunea crearii luminii s-a facut doar prin puterea cuvantului lui Dumnezeu ( cum am aratat la inceputul acestui topic ) , cuvant ce devine porunca , o vointa a Sa, fata de care cele create se supun. Creatia este consecinta iubirii lui Dumnezeu, prin care s-a creat lumea , in care in cele din urma , a fost asezat omul. In "Dogmatica" sa, Sf. Ioan Damaschinul ne arata : " Asadar, pentru că bunul si prea bunul Dumnezeu nu S-a multumit cu contemplarea Lui proprie ,ci prin multimea bunatatii Sale a binevoit sa faca ceva care sa primeasca binefacerile sale si sa se impartaseasca din bunatatea Lui, aduce de la neexistenta la existenta si creaza universul, atat pe cele nevazute, cat si pe cele vazute, si pe om, care este alcatuit din elemente vazute si nevazute, in timp ce gandeste, creeaza ; iar gandul se face lucru, realizandu-se prin Cuvant si desavârsindu-se prin Duh ".

Dupa parerea ta prima data a fost cuvantul sau gandul ?

gândul ce se transpune in cuvant, in porunca .
Si pentru noi gandul, gandirea, naste cuvantul. Cugetam, apoi vorbim. Se poate si invers, dar este de nedorit ! ! !

Asadar gandul a fost inaintea cuvantului .... unii spun ca simbolul este inaintea gandului.

Prima rostire poate fi si cea mai importanta rostire:Sa fie lumina! Dumnezeu inseamna lumina si vrea lumina.LUMINA SUFLETEASCA

Ratiunea, prin modul ei de functionare, separa. Dragostea, prin definitie, uneste. Dumnezeu e dragoste si putem deduce fara sa gresim ca e etalonul pentru armonie. Daca am fi in masura sa il studiem nu cred ca am putea trage o linie intre intentie si actiune. Intentia, gandul, actiunea, sunt doar delimitari omenesti create pentru ca mintea rationala sa le poata categorisi pentru o mai buna indexare a informatiei. Dumnezeu nu are nevoie de asa ceva. El, prin natural lui armonioasa de a fi, nu cred ca gandeste algoritmic ci doar iubeste, doar actioneaza constructiv, doar uneste si creeaza armonie in tot ceea ce exista.

Ca sa va dau un exemplu, ganditi-va cum e cand stati fata in fata cu un copil care va zambeste. Involuntar ii zambiti. Nu exista intentie, nu exista gand, nu exista ratiune. E un gest armonios dincolo de orice delimitare. Daca noua, in starea mizerabila in care ne aflam, ni se intampla astfel de "scapari armonioase", sunt convins ca pentru Dumnezeu e ceva foarte usor sa creeze intreaga lume intr-un mod armonios fara a fi necesar sa isi faca inainte un plan de bataie.