Lanţul patimilor
 

In cărţile despre viaţa duhovnicească , patimile sunt prezentate ca fiind in număr de opt, iar când slava deşartă este unită cu mândria, in număr de şapte. Acestea sunt : lăcomia pântecului , curvia , iubirea de arginţi , mânia sau ura , intristarea , trândăvia, slava deşartă şi mândria. Pe forum am vorbit in mare de fiecare in parte ( trândăvia e discutată la Generalităţi in momentul de faţă ) . Se intâlnesc patimi ale trupului şi patimi ale sufletului, iar strânsa legătură dintre suflet şi trup face ca patimile trupeşti să se impletească cu cele sufleteşti sau să se condiţioneze reciproc. Părinţii duhovniceşti consideră că la persoanele tinere lăcomia pântecului le produce pe celelalte, această patimă pune in mişcare pofta curviei şi acestea amândouă au nevoie de bani pentru a se satisface. Cel ce se vede lipsit de obiectele care satisfac aceste trei patimi se intristează, iar dacă vrea cineva să i le răpească sau să ia una dintre ele , se mânie. Iată ce ne spune Evagrie monahul :" Este cu neputinţă să cadă cineva in mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât intâi de lăcomia pântecului. Nu poate tulbura mânia pe cel ce nu luptă pentru mâncăruri, avuţii sau slavă. Şi este cu neputinţă să scape de duhul intristării cel ce nu s-a lepădat de toate acestea ."

Scara se adreseaza monahilor si de aceea se spune ca lacomia pântecelui genereaza curvia, pentru ca fiind principala patima trupeasca din manastiri deschide usa tuturor patimilor, prin aceea ca cine slabeste controlul asupra pântecelui pierde controlul si asupra restului patimilor.

Dar la mireni nu este legatura între lacomia pântecelui si curvie.


Patimile sau poftele se genereaza unele pe altele pe baza unor mecanisme psihologice usor de înteles, descrise în Scara, Pateric si probabil alte carti ascetice.

Da văd că aveți cunoștiințe felicitări pt cine a deschis topicul!Eu cred că și acei credincioși care sînt îtr-o măsură oarecare nici nu-și dă seama cînd a rănit a greșit ,doar dacă sigur e înțelept și iluminat pe moment.Trebue trezvie duhovnicească înțelepciune nu arunc cu piatra dar am cunoscut credincioși de la care mi-au adus amărăciune dar credința e mare ,tainele lui Dumnezeu ,și apoi sîntem oameni toți greșim

Dragă Janina, cunoştinţe si inţelepciune, nu noi avem, ci Sfinţii Părinţi . Noi ne insusim doar cele lăsate de ei şi ideal ar fi ca cele lăsate să fie puse in practică in totalitate. Cât despre greşeli, toţi greşim mai mult sau mai puţin. Important să conştientizăm şi să vedem cauzele bolii noastre, pentru a ne feri pe viitor, de focarele de infecţie. Există un lanţ , ce trebui rupt, lanţul patimilor noastre !

Imi pare rău să te contrazic, dar este valabil pentru toată suflarea cu trup şi suflet, pentru tot Omul.

Slava deşartă şi mândria pot fi şi ele un efect al lăcomiei şi al avuţiei. Dar se poate şi invers din iubire de slavă şi din mândrie, omul doreşte să se imbogăţească pentru a privi "de sus" pe ceilalţi şi pentru a obţine laudele oamenilor.

Parca mai era si invidia pe acolo...
Parerea mea e ca redacina tuturor relelor este mandria, fara mandrie nu am crede ca ni se cuvin multe si in consecinta nu le-am lua, incepand cu slava desarta.

Imbuibarea , lăcomia, veşnica obsesie după cele materiale, a agoniselii nebune, nasc mândria, căci dorinţa de a fi cu "moţ" in toate , mai presus de toţi şi toate, orbesc, ne deformează gândirea, poceşte atitudinea noastră faţă de toate cele ce sunt in jurul nostru. Devenim monştrii cu faţă umană. Imbuibarea fraţilor nu inseamnă numi pofta continuă in ale mâncării , ci e lăcomia fără margini, ce naşte şi alimentează toate patimile.

Lantul patimilor nascute din mandrie este lung: gelozia, incapatinarea, desertaciunea, vorbirea desarta, patimi etc.
Toate vatamatoare sufletului.

Toate-s născute din imbuibare şi lăcomie. Insăşi gelozia de care aminteai. Gelozia, ca sentiment născut din lăcomia predominării trupeşti, a orbirii sufleteşti când crezi că totul iţi apartine , suăjugându-i pe cei din jur, făcându-i sclavi, nişte simple marionete . . .