Relatiile ortodocsilor cu neortodocsii
 

Care trebuie sa fie atitudinea unui bun ortodox fata de neortodocsi. Sa zicem ca dai de el, la scoala, facultate, servici, etc. E rau sa vorbesti cu el, sa il ajuti daca iti cere ajutorul (si sa fii ajutat de catre el intr-o problema sau alta), sa lucrati impreuna la un proiect sau altul, sa ai prietenie cu el.
De ce nu trebuie sa stai la masa cu el. Daca e vecinul tau de casa sau de apartament, cum trebuie sa te porti cu el.

Intrebarea de baza: Unde trebuie sa inceapa si unde trebuie sa se termine relatiile unui ortodox cu un neortodox (indiferent de religia lui)?

Parintii spun ca trebuie sa iubim pe toata lumea, sa ne purtam cu dragoste si sa ajutam pe oricine care are nevoie de noi.

In acelasi timp trebuie sa evitam pe cat se poate sa ne amestecam viata cu a lor. Inca din Vechiul Testament s-a pus mare accente pe separarea credinciosilor de necredinciosi. La fel si dupa Hristos, Biserica are canoane care ne impiedica sa ne rugam impreuna cu ei si sa ne amestecam prea mult cu ei, din mai multe motive:

1. Ca ei sa inteleaga ca sunt in afara Bisericii.

2. Ca si noi, crestinii ortodocsi sa intelegem unde este granita Bisericii, dupa cine sa ne luam si dupa cine sa nu ne luam.

Bogdan.

"De ce nu trebuie sa stai la masa cu el?" AOLEU ! stii cum imi suna ? exact cum au facut evreii cu mine, cand am stat la ei in casa- mi-au zis ca cer permisiune rabinului pentru mine ca oaspete, dar totusi, un crestin le-a spurcat Shabbat-ul. (desi nu am facut nimic ce ar incalca regulile de shabbat)
A fost o paranteza, pornisem de la chestiunea cu statul la masa...

Am mai spus-o, respect alte religii ca atare, eram in casa lor si am zis ca e mai intelept sa nu le raspund la fel. Au vrut sa merg cu ei la sinagoga, am mers . Pentru mine a fost o simpla curiozitate si o noua experienta


Eu zic ca limite ar trebui sa fie doar la optiuni de viata majore, cum ar fi casatoria sa zicem.
Ar fi frumos sa fie prietenie si pace .

Nu inteleg de ce te macina astfel de ganduri..

Sa presupunem ca ai un vecin de aceeasi religie (ft probabil)- dar care iti face numai probleme . Nu te-ar mai deranja?

Daca ai avea un vecin de alta religie si s-ar comporta foarte omeneste si respectuos , l-ai respinge din principiu?

Ai considera ca "te-ai spurcat" sau ce?

Se zice ca cel mai intelept este sa eviti in general discutii pe teme religioase sau politice cu persoane cu care trebuie sa fii prieten, esti coleg, etc, pentru ca de aici pleaca toate problemele.

Sfintii Parinti trebuie ascultati. Uneori, prin voia lui Dumnezeu, au loc convertiri majore, in cazul in care ortodoxul este induhovnicit. Alteori, dimpotriva, ortodoxul mai slab in credinta poate ceda influentelor si se poate pierde. Sfantul Lavrentie de Cernigov spunea ca nu poti sta langa un butoi cu pacura fara sa te patezi sau fara sa-ti imbibi hainele cu mirosul respectiv.

Nu se poate spune ca sunt ,,macinat" de ganduri. Doar preocupat. Iti spun si de ce. Cum am scos si eu capul in lume, m-am lovit de oameni de alte religii. La facultate am avut in grupa o baptista si un adventist de ziua a saptea. La servici am dat in birou de o pocaita.

Nu.
Dar tocmai asta vreau sa dezbatem, daca ar trebui sa ma simt spurcat, sau cum ar trebui sa fie relatiile mele cu el.

[quote=antoniap]Sfantul Lavrentie de Cernigov spunea ca nu poti sta langa un butoi cu pacura fara sa te patezi sau fara sa-ti imbibi hainele cu mirosul respectiv.[quote]
Doar cu faza cu ,,mirosul" sunt deacord, mai ales cand stai langa o pocaita cu tupeu care nu are respect de nicio credinta, in afara de a ei. Iti vine sa o arunci pe geam. Vorbesc din experienta.
Cat despre ,,patatul hainei", Daca ai o credinta statornica poti rezista. Problema e ca la un servici, o facultate, nu iti alegi vecinii. Ei se nimeresc.

Un om de alta credinta nu va ajunge sa cunoasca niciodata frumusetea Ortodoxiei daca fugi de el sau mai bine zis daca fugim de el. Nu face nimic rau, daca omul iese in intampinarea celui de alta credinta cu iubire si nu cu ura. Pentru mine e minunat ca Dumnezeu face ca soarele sa straluceasca si peste cei drepti si peste cei pacatosi. Ar trebui sa invatam multe din acest dar.

Si eu cred ca nu trebuie sa ne fie teama sa vorbim si sa ne imprietenim cu cei de alta credinta sau fara credinta. Oricum, in lumea in care traim, a deveit inevitabil si ar fi ridicol chiar sa incercam sa ne izolam. Cum spune Costel, nici nu ar folosi la nimic, nici noua, nici celorlalti.
Hristos manca cu prostituatele si cu vamesii.. Si le-a spalat picioarele apostolilor. Ca sa arate ca un crestin trebuie sa se faca cel mai mic. Nu sa se puna el in frunte ca fiind 'curat'. de altfel ideile astea de curatie vin de la evrei, nu mai sunt valabile in crestinism.
Nu ca as confunda pacatosii cu cei de alte credinta - vroiam doar sa zic ca daca si cu cei care constituiau pleava societatii Hristos si apostolii au stat la masa , cu atat mai mult trebuie ca noi sa respexctam si sa tratam ca pe un semen pe oricine.

Fani, sunt diferite varste spirituale in Biserica. Intotdeauna omul sfant il intelege pe cel pacatos, ii intelege limbajul si ii stie lupta, pe cand omul pacatos nu il va intelege pe cel drept. De-a lungul misiunii sale, Sfantul Pavel si-a adaptat cuvantul in functie de posibilitatile de intelegere ale persoanelor din comunitatile intemeiate. Apostolul neamurilor, referindu-se la primele sale predici adresate corintenilor, spune ca nu a reusit sa le vorbesca ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci in Hristos.

Cred ca pentru inceput asa trebuie sa le vorbim si noi celor de alte credinte, ca unor prunci.

Arata-i tu mai intii ca ai respect pentru ea si te va respecta si ea, mai ales cind va vedea cu cita seninatate respingi imbratisarea religiei ei. Trebuie sa stii sa fi respectuos si sa vezi care sunt lucrurile care va apropie nu care va dezbina
De regula acestea sunt trairile inimii , bunatatea, milostenia,...acestea nu sunt copyright-ul vreunei religii ci apartin umanitatii
Pe acest aspect trebuie sa pistonam relatia cu ei, si ai sa vezi ca daca este sa se infurie, ei se vor impiedica in anomaliile lor dogmatice nu tu care te axezi pe dragoste si ATIT

Nevasta-mea nu e ortodoxa, decat cu numele. Ea considera toate chestiunile religioase care ma preocupa pe mine "niste tampenii". Asta inseamna ca trebuie sa ma izolez de ea pana ce devine religioasa? Nu.

Majoritatea colegilor mei de serviciu, la fel, nu sunt crestini. Nu mai am voie sa lucrez cu ei? Ba da.

Amintiti-va de pilda bunului samarinean, care desi era de alt neam, nu a trecut nepasator pe langa cel de alta religie, ci l-a tratat cu o dragoste model. Pe cand preotul si levitul au trecut nepasatori - caci legea le permitea asta, aveau justificare, nu?!

Imi amintesc de la conferinta lui Teofil Paraian ca a intrebat cineva daca avem voie sa ne rugam sau sa pomenim la Liturghie persoane de alte religii.

"Bineinteles ca avem voie!" a raspuns Teofil. O intrebare stupida de altfel... E logic ca trebuie sa-ti pese de mantuirea oricui si a tuturor, indiferent de criteriile de sortare a oamenilor.