Egoismul
 

”eu”, ”mie”, ”îmi”, ”mi” sunt pronumele cel mai des întâlnite în frazele egoiștilor...
Auzim adesea ”dacă îți spun [COLOR="DarkRed"]eu[/COLOR]...”, ”nu-mi spune tu [COLOR="DarkRed"]mie[/COLOR] dintr-astea...”, ”la mine nu-[COLOR="DarkRed"]mi[/COLOR] vii cu de-astea...”, ”adică îmi spune el [COLOR="DarkRed"]mie[/COLOR] care ...” și multe altele care dezvăluie natura egoistului... Mai nou, diavolul egoismului a luat un nou chip, smerit, te salută respectuos și te sărută la despărțire...

Cum reacționați în fața evidenței? Eu mă simt neputincioasă... Tac și trec mai departe ...

Toţi suntem egoişti.Egoismul ne ţine în viaţă.Este şi bun şi rău.
"Iubeşt-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi" Dumnezeu nu spune să nu ne iubim şi pe noi ci doar să iubim şi pe aproapele la fel.

Egoismul este prima patimă împotriva căreia trebuie să luptăm, ea este la rădăcina tuturor celorlalte patimi și cauza multor caractere nefaste.
Ne împiedică să dobândim bucuriile pe care Domnul le-a pregătit pentru noi.

Domnul fie cu toți !

E bine punctata aceasta "importanta" a egoismului. Insa ar fi bine sa nu confundam egoismul nativ, pe alocuri nevinovat, cu cel care se dobandeste in timp si pe care il vedem des in jurul nostru. Pentru acela, cred eu, nu exista justificare. Oamenii egoisti imi provoaca atata tristete.

Doamne-ajuta!

Omul se imprieteneste cu cineva doar daca i se aseamana. Este angajat de multe ori doar daca este pe placul celui ce intervieveaza... Omul se cauta pe sine in ceilalti. Nu sta cu spatele la ceilalti, dar nu vede in celalalt decat aspectele care il definesc....

Exista salvare. Omul trebuie sa intre in Biserica. Aici nu se vorbeste decat de "noi".

Egoismul si autosufiecienta sunt cele mai mari boli sufletesti ale lumii in care traim, fapt pentru care, nici noua nu ne sunt tocmai straine. E cert, nu ii diagnoticam doar pe altii ca le au, ci le vedem si in noi. Ele stau intotdeuana in spatele acelor fapte de care, mai tarziu, cand cantarim mai bine lucrurile, ajungem sa ne rusinam. Se intampla atunci sa constatam cat de perfizi, de farisei si de cata nimicnicie am dat dovada in acele situatii.

Numai sa ne dea Dumnezeu timp si minte sa ajungem sa simtim rusinea pentru perfidia si fariseismul nostru, oho, de mi-ar da acum rusinea asta, sa ma bag sub birou de rusine si sa nu mai ies de-acolo.

Ca parca asta era inceputul indreptarii.

Au au au...cred ca si eu ma fac foarte vinovata de folosirea acestor pronume!!!:29: Numai ca si fara ele...stiu si mi se si spune destul de des (de fapt nici nu ar mai fi nevoie)...ca sunt destul de egoista!:46:

Mie poti sa imi atragi atentia....

Egoismul nostru se vindeca prin deschiderea fata de ceilalti,prin a nu mai conta 'tu insuti' ci a conta mai mult ceilalti.
Iar egosimul celorlalti,cand il intalnim,e ca o reduta in care nu se poate intra. Trebuie mult har si iubire ca sa poti capta atentia acelui om,indreptat doar spre sine insusi.Dar dragostea de aceea e cea mai mare virtute,caci poate patrunde si in cazematele cele mai inchise.
Astfel,nu exista om suficient de egoist care sa nu se poata inmuia,ci dragostea noastra nu poate ajunge la atata desavarsire si curatenie .
Daca l-am iubi pe celalalt ca pe noi insine,cum bine zicea cineva,atunci am intelege si cum judeca un egoist(la fel ca noi) ,si am gasi cheia spre sufletul sau.
Nu intoarceti capul cand vedeti un om,evident,egoist.Ci ziceti:la fel sunt poate si eu pt el.

Stai la rând să cumperi să zicem pâine.Când ajungi mai e o singură pâine.Ce faci?Îl pofteşti pe cel din spate să o ia? O dai în două sau o iei şi pleci mulţumit că nu trebuie să aştepţi să aducă altă pâine?
Eu o iau şi plec mulţumită acasă.