Un sfat daca va rog...:)
 

Buna:)...As avea nevoie de un sfat...Cand eram mai mica ,la varsta de 7 ani (acuma am 19 ani)m-am oparit cu apa si astfel in urma acestui accident mi-au ramas niste cicatrici pe umeri si pe o mana...Cand port tricou se vad cam urat...si nu prea ma simt in largul meu.Din cauza asta sunt putin mai retrasa si ma simt cam aiurea cand ceilalti de varsta mea se uita la mine si ma intreaba ce am patit (daca ma intreaba) ,sau chiar ma evita.Nu e un sentiment tare placut.Ma gandeam ca pe viitor sa fac o operatie prin care sa le dizolve si sa le faca sa nu se mai vada.M-am interesat si ar fi posibil sa se poata o astfel de operatie,doar ca stau sa ma gandesc ca daca am primit o astfel de pedeapsa de la Dumnezeu (eram foarte rea cand am fost mica) am eu dreptul sa fac operatia care sa mi le indeparteze? Daca mi-ati putea da un sfat:)
Va multumesc:)

Ei, Madalina, dar de ce sa fie o pedeapsa? Dumnezeu nu pedepseste asa, el ne iubeste si ne vrea binele. Cat de rau poate fi un copil de 7 ani, de altfel??
Rautatea se vindeca altfel, nu cu pedepse din astea si semne pe care sa le porti cu greutate toata viata..
Daca poti sa faci operatie, fa-o dupa parerea mea, este important sa te simti bine 'in pîelea ta' (in cazul asta este chiar de luat la propriu aceasta expresie). Doamne ajuta si curaj!

Chiar așa, cât de rău poate fi un copil la șapte ani? ... Erai doar un copil care descoperea lumea, inconștientă de vârsta ta și neputincioasă de a distinge între bine, rău și alte nuanțe.
De ce să te pedepsești singură renunțând la operație?
Pe de altă parte, și aceste mici defecte pot fi tratate cu umor pentru că nu ele ne definesc caracterul, și nici credința. Ai de ales și hăinuțe subțiri, lejere cu mânecuță care sunt chiar chic și elegante... Fii veselă cu tine însăți și atitudinea aceasta va răzbate și în anturajul tău.

Nu îmi amintesc exact citatul, dar Blaga în ”Hronicul și cântecul vărstelor” scrie că el a venit pe lume imediat după ce o surioară de a lui murise când avea doi ani deoarece s-a împiedicat de o oală cu apă clocotită ce trena în bucătărie. Povestește că era un model de altruism (se băga pe sub paturi să recupereze papucii rătăciți ai celor din familie etc ...). Numai Domnul știe de ce a luat-o atât de mică în Împărăția Sa!

Va multumesc pentru sfaturi:) .Incerc si eu sa mai gandesc pozitiv si sa imi tot spun ca nu conteaza asa de mult fizicul ci ceea ce e in interior si ca oricum cu sau fara cicatrici tot eu sunt,insa mai am momente de astea in care ma simt aiurea sau cum sa zic din cauza lor...Nu stiu sigur ce o sa fac pe viitor ,in privinta operatiei,poate cand o sa imi castig singura banii,sau cine stie.Doar m-am interesat de operatie.Oricum eu va multumesc ca ati discutat cu mine:*

Eu zic sa dai Cezarului ce este al Cezarului si sa iti faci operatia.Este important sa te simti bine in pielea ta.
Lectiile de viata se pot invata mai ales prin iubire,nu musai suferinta,sa stii.

Indiferent ce decizie vei lua, parerea mea este ca trebuie sa vezi lucrurile altfel. In primul rand, spui ca ceilalti tineri te evita. Afla ca nu esti cu nimic mai prejos decat ei. Din contra. Pentru ca acei tineri au si ei cicatrici, dar ale lor sunt pe inima. Apoi renunta la a mai crede ca problema ta e un deficit in relatiile cu ceilalti. Cine iti e prieten cu adevarat nu este interesat de aspectul tau fizic. Putin mai mult optimism nu strica. Iar decizia operatiei este a ta 100 %. Si va fi o decizie buna, indiferent care ar fi ea.

P.S.: Dumnezeu nu pedepseste niciodata!

Doamne-ajuta!