lumea in care traim
 

Dragii mei, as vrea sa va intreb ceva. Eu lucrez cu publicul. Cu foooartee mult public. Ma ingrozeste ce vad. Ma ingrozeste ce vad si pe strada, si in trafic. Ma ingrozeste sa vad ca majoritatea celor din jurul meu nu mai sunt oameni, nu sunt nici animale, daca i-as numi animale as jigni necuvantatoarele.

Si vin si va intreb: cum sa-i iubim? cum sa reusim sa iubim astfel de specimene? cum sa-i iubim pe cei care injura, care se bat, care sunt extrem de nesimtiti, pe cei care sunt violenti, nespus de rai, care nu au nici un dram de bun simt.....

E mult prea plina lumea de astfel de indivizi... eu am de-a face cu ei mereu... sunt ingrozita. mi-e si frica uneori.

Cum sa ne purtam cu astfel de indivizi? ce na facem, dragii mei?

Cea mai buna idee este sa te rogi pentru ei, ca de acceptat si de tolerat nu prea se poate, iti spun din proprie experienta.

Dragii mei, nu imi spuneti teorie, ca stiu si eu CUM trebuie sa ne purtam cu ei, stiu si eu foarte bine ca trebuie sa ne rugam pentru ei....

eu va intreb CONCERT SI PRACTIC cum actionam CU NOI INSINE?

Asemenea oameni sunt de cand lumea: fara respect fata cele sfinte, fata de cei de langa ei, si, cu atat mai putin, fata de ei insisi. Toti ceilalti, sunt pentru ei simple obiecte, mijloace prin care isi pot atinge scopurile lor meschine.

Din pacate nu mai stim sa ne pretuim unii pe altii. Nu mai stim sa pretuim ceea ce Dumnezeu a pus in fiecare din noi si care ne face cu adevarat unici, irepetabili si de neinlocuit. Singura reactie crestina, la badarania si grosolania din noi, este rugaciunea. Iar la grosolania de langa noi, este luarea aminte la sine, adica sa facem tot posibilul, ca, prin modul in care ne manifestam sa nu zidim si mai mult grosolania din lume. Altfel spus, sa nu punem si noi, caramizi...

credeti ca suntem capabili sa ajungem sa iubim specimenele care ne inconjoara astazi?

cum sa facem sa fim in stare sa avem o atitudine si un comportament crestinesc, ortodox, fata de astfel de "oameni"?

De nu poţi să-i iubeşti, măcar să nu urăşti . Câte odată şi indiferenţa este bună.Atâta timp cât în mintea noastră ei apar ca "specimene", atitudine pur creştină nu va fi.

Trebuie vazuti din alta perspectiva. Din perspectiva lui Dumnezeu. In realitate, chiar si intr-o stare pacatoasa, de decadere morala, de fapt noi valoram infinit mai mult, decat ne percep cei de langa noi, prin prisma neputintelor noastre.

De aceea Biserica ne invata sa nu judecam pe cel cazut, sa uram patima iar nu pacatosul. Nu trebuie sa uitam ca "Dumnezeu trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti".

de urat nu-i urasc, nu cred ca stiu ce inseamna asta. incerc sa-i ingadui, dar ma ingrozesc in asa masura, incat sfarsesc a fi mintea mea doar "specimene"... nu sunt capabila sa-i vad "oameni" .... :(

Giovaninnaa, tu iubesti animalutele nu?
Atunci incearca sa-i iubesti ca pe animale ca pe specimene, incepe cu acest pas dupa care poate treptat vei incepe sa-i vezi ca persoane, iar mai tirziu, ca pe copilasii lui Dumnezeu

Nu sari direct la a te forta sa-i iubesti ca oameni, este ok, iubeste-i ca fiare salbatice, admirindu-i de la distanta, admiratie in care exista si un dram de curiozitate, de atasament intelegi, samd

Pentru început, foloseşte-ţi mintea, energia şi credinţa cu discernământ, luciditate, echilibru, în direcţii ce-ţi aduc liniştea sufletească si un echilibru ce te va face să înţelegi şi să accepţi mai târziu, ce azi nu înţelegi şi accepţi din prim, ca să spun astfel. Cozia a vrut să arate ceva, dar uită că de multe ori ne luăm peste picior chiar noi, "mari creştini". Exemplu , chiar acest nevinovat forum. Pace şi înţelepciune !