Ce pot face ca lumea sa-si gaseasca pacea
 

Am citit un articol pe acesta tema. O persoana ajunge la duhovnic si-l intreaba ce poate face ca lumea sa scape de conflicte, certuri, neintelegeri, deci sa-si gaseasca pacea. Duhovnicul i-a raspuns: "Pentru pacea lumii, tu poti face urmatorul lucru, care este esential: atunci cand vei iesi din chilia aceasta, sa ai grija sa nu trantesti prea tare usa!". Ce inseamna asta? Ca trebuie sa fim atenti la lucrurile aparent nesemnificative.

Frumos spus. [COLOR=darkred]Cat de minunata ar fi lumea daca[/COLOR] nu am mai tranti usile, daca nu am mai arunca pe jos nici cea mai mica hartiuta ori gunoi, daca am saluta pe tot omul de pe scara blocului, daca nu am mai arunca obiectele, daca am intinde frumos cuvertura pe pat, daca nu am mai stropi oglinda la baie, daca am aranja incaltamintea in hol, daca nu am mai claxona in trafic, daca nu am mai vorbi tare in public, daca nu am mai vorbi atat de mult la telefon, daca am gandi apoi vorbi, daca nu am mai merge alergat, etc.

[COLOR=darkred]Lucruri trecute cu vederea, insa atat de mari.[/COLOR] Toate acestea creaza si hranesc starea sufleteasca a omului. In liniste si asezare, omul se cunoaste mai bine pe sine. Asta in care omul isi doreste sa se cunoasca pe sine.

F.frumos a spus duhovnicul.
Trebuie sa pastram pacea fiecare din noi, atat cea interioara, cat si cea exterioara.
Trebuie sa respectam pe cei din jur, linistea si armonia.
Lucruri aparent fara importanta pot deranja pe altul.

Binele mic, binele aproapelui meu
 

Doamne-ajuta!

Daca incercam sa raspundem la aceasta frumoasa tema - multumim frate Costel pentru topic - ajungem fata in fata cu dimensiunile monstruase ale realitatii zilei de azi si realizam cata durere si lacrimi s-au adunat in Cer, acolo unde se cunoaste tot ceea ce suntem dar si ceea ce nu suntem.

Poate ca este un bun prilej sa ne reamintim fiecare cine suntem (si nu doar sa observam cine sunt ei) si in ce raporturi ne aflam cu "aproapele nostru". O buna ocazie sa reflectam la binele mic pe care il putem face continuu si care daca ar fi insusit de cat mai multi ar fi ca niste mici cercuri de lumina in bezna pacatului care si-ar intrepatrunde aurele dezvelind cu gratie frumusetea inefabila a Vietii.

Doamne-ajuta!

Doua imagini ale Domnului din Sfintele Evanghelii sunt foarte dragi sufletului meu: cea a Domnului datator de pace - "pacea Mea dau voua" si cea a Domnului datator de odihna - "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi!"

Cati dintre noi vedem Sfanta Liturghie ca actualizare a cuvintelor Mantuitorului, "pacea Mea dau voua" si "Eu va voi odihni pe voi!"?

In timpul Sfintei Liturghii ma rog Domnului "cu pace", "pentru pacea de sus", "pentru pacea a toata lumea" insa, nu sunt de fiecare data pregatit pentru a primi si a purta mai departe in mine, in viata de zi cu zi, pacea Domnului. Ce ma tine departe de ea? Tocmai acele lucrurile aparent nesemnificative de care amintea, ceva mai sus, Costel.

Bunavoire intre oameni
 

Doamne-ajuta!

Intru-totul de acord si as mai adauga la cele doua imagini dragi lui Marius, una pe care am descoperit-o de curand. Iata cum este anuntata Nasterea Domnului:

Luca 2.13-14: Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand:
Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!

Am mai amintit de bunavoire pe alt topic pentru ca am senzatia ca desi vine ca vestit de sus - mie imi pare ca este temelia pacii pe pamant - i-am diminuat prezenta in vocabular pana apropae de zero. Ratacind cuvantul saracim discursul, apoi si fapta de semnificatiile atat de necesare devenirii noastre ca persoana si ca parte indisolubila a comunitatii.

Doamne-ajuta!

Ce poti face...sa nu pierzi nici o ocazie de a face bine in jurul tau,chit ca e vorba de oameni,animale,natura in general.
Sa incerci sa devii schimbarea pe care doresti sa o vezi in lume.

"Gaseste'ti pacea si multime de oameni se vor mantui in jurul tau." ([COLOR=darkred]Sfantul[/COLOR] [COLOR=darkred]Serafim de Sarov[/COLOR])

[COLOR=darkred]Un parinte duhovnicesc [/COLOR]spune adesea: "Uita'te doar la pacatele tale. Atunci nu vei mai avea timp si putere sa te mai uiti la pacatele altora, la rautatea din lume. Vezi'ti pacatele, caci acesta este cel mai mare bun si ajutor pe care il poti da lumii."

Pacea lui Hristos se refera la toate dimensiunile vietii omenesti. In persoana lui Hristos, Care este Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit, omul isi gaseste pacea cu Dumnezeu si cu sine insusi. Iar cand este reasezata pacea aceasta, atunci se impaca si cu toata creatia: "impaca-te in tine insuti", zice Cuviosul Isaac Sirul, "si se va impaca cu tine cerul si pamantul". Pe baza aceasta se cladeste si pacea intre oameni. Prezenta unui om pasnic devine epicentrul impacarii multora.

Cred ca o usa "trantita prea tare", are multe sanse sa nu se mai deschida, poate ramane blocata. Nimeni nu mai poate trece dincolo de ea. Daca vom face toate cu luare aminte si nu vom scoate lucrurile din firescul lor, vom avea parte de pace.