parerea dumneavoastra
 

Cum inţelegeţi dumneavoastră acest citat?
,,înţelepciunea lui Dumnezeu are o uşă foarte mică.Ca să intri prin ea trebuie să-ţi pleci capul.''

Nu l-am auzit pana acum, dar are adevar in el. La Dumnezeu nu intrii cu notiuni, concepte, cu o minte plina de formule. Esti bine venit la El daca ai prefacut inima ta loc de odihna pentru semeni. Daca ramanem doar la minte, riscam sa nu vorbim cu multi, sa nu-i ajutam pe multi... dar de vom pleca mintea, vom face multe lucruri, caci atunci inima ne va grai ce trebuie sa facem si cum.

Probabil ca se refera la faptul ca noi nu putem patrunde intelepciunea lui Dumnezeu (decat in mica masura). Avem doar un mic acces la ea si in plus ne trebuie smerenie si inchinaciune Lui.

"...sa-ti pleci capul."Se poate intelege plecarea capului si la figurat.Daca mintea este in cap, apoi putem spune ca ne coboram mintea in inima, acolo unde ar trebui sa intalnasca dragoste, smerenie, nadejde.
Doamne,Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatoasa!

Aceasta vorba apartine probabil unei celebritati din lumea culturii, dar cred ca e adevarata. Pentru ca asa cum spune Scriptura, toata darea cea buna vina numai de la Dumnezeu, nu din alta parte, nu din senin. Si ca sa ne-o dea Dumnezeu trebuie sa ne smerim, sa micscoram parerea noastra despre noi însine, sa recunoastem ca darurile pe care le avem sunt de la Dumnezeu, nu meritul nostru.

Am citit ca multi artisti celebri au marturisit ca inspiratia pentru operele lor geniale venea fara ca ei s-o poata controla, ca nu era rezultatul genialitatii lor.

Fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este Imparatia Cerurilor!
Fericiti cei curati cu INIMA ca aceia vor vedea pe Dumnezeu! .... si toate celelalte...

Psalmi 50. 18.Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Marcu 9. 35 "Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor."


Filipeni 2.3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.

Frumos spus.

Din cate am inteles, Hristos este in stare de jertfa dintotdeauna si va fi asa in vecii vecilor. El nu S-a schimbat in vreun fel la intrupare, ci a venit sa ne arate cum trebuie sa ne comportam si sa traim unii cu altii, dupa modelul Sau din veci.

Intre Persoanele Treimii este o relatie de iubire reciproca, de smerenie si de ascultare. Asemanarea cu El presupune asemanarea in aceste calitati divine (si nu numai). Fie ca e vorba de ingeri sau de oameni, evolutia noastra catre indumnezeire presupune o continua jertfa de bunavoie, ascultare neimpusa, smerenie si dragoste fata de ceilalti, respectiv de Dumnezeu. Sa ma corectati daca gresesc.

[Probabil] Cand acel Heruvim a inteles aceste lucruri si care este scopul lui ca fiinta creata, nu i-a placut ideea de supus al voii divine, ideea de comuniune in dragoste cu ceilalti ingeri si cu Creatorul sau, ideea ca trebuie sa respecte o ierarhie, sa se supuna legii Lui Dumnezeu. Si nu numai ca s-a revoltat, dar a convins si o mare parte din ingeri sa-l urmeze in rationamenul lui "paralogic", "metalogic" si "cvasilogic": daca Dumnezeu este atotmilostiv, ma va ierta desi ceea ce fac eu nu este voia Lui, chiar daca este si drept. Si a refuzat sa se inchine Ingerului Sfatului celui mare si a vrut sa se aseze pe el insusi langa Creatorul lui sau poate chiar mai "sus"... Si consecinta a fost crearea unei imparatii guvernata de legile luciferice care sunt total opuse celor dumnezeiesti si pe care demonii vor s-o populeze cu cat mai multi adepti ai lor.

Oare nu asa gandesc si ateii? Nu spun ei mereu: conceptul de Dumnezeu este absurd, nu e logic, nu e rational, nu e firesc; nu ne place ideea de smerenie, de jertfa, de dragoste dezinteresata si nepatimasa! Noi suntem buricul pamantului, superdestepti, necreati de nimeni si mai presus de toate supermandri, dincolo de bine si de rau, noi nu dam socoteala nimanui pentru nimic!

Frumoase cuvinte... Si pline de miez! Pentru a putea vedea intelepciunea e necesar sa atingem smerenia deplina prin renuntarea la voia noastra si incredintarea vietii noastre lui Dumnezeu. Incet, incet vom vedea intelepciunea. "Frica de Domnul este inceputul intelepciunii."

Pai cred ca e vorba de smerenie, care e absolut necesara. Cu smerenie si fara fapte, ne mai putem mantui, dar cu fapte si fara smerenie, nu prea... Cam asa spun Sf. Parinti.