Sfintii martiri brancoveni
 

In istoria poporului roman, la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea, a ramas o marturie de credinta exemplara: aceea a voievodului Constantin Brancoveanu si a familiei acestuia. in plus, acest voievod, prin preocuparile sale, va fi cel care va influenta peste veacuri intreaga arta si cultura ortodoxa. Mergand pe linia marilor conducatori ai neamului romanesc, alaturi de Stefan cel Mare si Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu si cei patru fii ai sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei, precum si Ianache sfetnicul, ginerele sau, au marcat profund viata societatii romanesti - datorita credintei lor puternice de care nu s-au despartit nici in fata mortii - si preocuparilor culturale de la curtea domneasca din timpul lor.

sf brancoveanu e unu din sfintii cei mai dragi mie.dragostea sa pt Domnul a depasit iubirea de parinte.martirajul sau este extraordinar:a murit de 5 ori:o data cu fiecare copil.
pr iustin ni-l da mereu ca exemplu,dar cine mai are dragoste pt Domnul ca a sa?

a, astazi este pomenirea lui. cu toate ca a trecut in randurile sf pe 15 august, biserica il praznuieste azi.
Sf imparate Constantine, impreuna cu fiii tai, roaga-te lui Dumnezeu pt noi!

Doamne miluieste!
 

Impresionant martiriu!
Cu harul lor sa intareasca credinta noastra!
Amin!


Constantin Brancoveanu (balada)

"Într-o joi de dimineaţă,
Zi scurtării lui din viaţă
Brâncoveanu se scula
Faţa-i blândă îşi spăla
Barba-i albă îşi piptăna
La icoane se-nchina
Pe ferestre-apoi căta
Şi amar se spăimânta:

"Dragii mei coconi iubiţi,
Lăsaţi somnul, vă treziţi
Armele vi le gătiţi
Că pe noi ne-a-nconjurat
Paşa cel neîmpăcat,
Ieniceri cu tunuri mari,
Ce sparg ziduri cât de tari".

Bine vorba nu sfârşeau
Turcii-n casă nevăleau
Pe toţi patru mi-i prindea
Şi-i decea de-i închidea
La Stambul, în Turnul Mare
Ce se-nalţă lângă mare,
Unde zac feţe domneşti
Şi soli mari împărăteşti.
Mult acolo nu zăcea
Că sultanu-i aducea
Lângă foişorul lui,
Pe malul Bosforului.

"Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn creştin
Adevăru-i c-ai chitit
Pân' a nu fi mazilit
Să desparţi a ta domnie
De a noastră-mpărăţie,
Că, de mult ce eşti avut,
Bani de aur ai bătut
Făr' a şti de mine teamă,
Făr' a vrea ca să-mi dai seamă ?"

"De-am fost bun, rău la domnie
Dumnezeu singur o ştie.
De-am fost mare pe pământ
Cat-acum de vezi ce sunt !"

"Constantine Brâncovene,
Nu-mi grăi vorbe viclene,
De ţi-e milă de copii
Şi de vrei ca să mai fii
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească !"

"Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toţi de ne-aţi tăia
Nu mă las de legea mea !
Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toţi de ne-aţi tăia
Nu mă las de legea mea !"

Sultanul din foişor
De-te semn la Imbrohor.
Doi gealaţi veneau curând
Săbiile fluturând
Si spre robi dacă mergeau
Din coconi îşi alegeau
Pe cel mare şi frumos
Şi-l puneau pe scaun jos
Şi pala-i repezea
Capul iată-l reteza,
Brâncoveanu greu ofta
Şi din gură cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Gealaţii iarăşi mergeau
Şi din doi îşi alegeau
Pe cel gingaş, mijlociu
Cu păr neted şi gălbiu
Pe scaun îl punea
Şi capul îi reteza.
Brâncoveanu greu ofta
Şi din gură cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Sultanul se minuna
Şi cu milă se-ngâna:

"Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn creştin
Trei coconi tu ai avut
Din trei, doi ai pierdut
Numai unul ţi-a rămas
Cu zile de vrei să-l las
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească !"

"Mare-i Domnul Dumnezeu
Creştin bun m-am născut eu
Creştin bun a muri vreu.
Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am născut eu
Crestin bun a muri vreu.
Taci, drăguţă, nu mai plânge
Că-n piept inima-mi se frânge
Taci şi mori în legea ta
Că tu ceru-i căpăta !"

Imbrohorul se-ncrunta
Gealaţii se-nainta
Si spre blândul copilaş
Dragul tatii fecioraş
La pământ îl arunca
Şi zilele-i ridica.
Brâncoveanu greu ofta
Şi cu lacrimi cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Apoi el se-ntuneca
Inima-i se despica
Pe copii se arunca
Îi bocea, îi săruta
Şi turbând, apoi striga:

"Alelei, tâlhari păgâni
Alelei, feciori de câni,
Trei feciori eu am avut
Pe toti trei mi i-aţi pierdut !
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu,
Să vă ştergeţi pe pământ
Cum se şterg norii de vânt.
Să n-aveţi loc de-ngropat
Nici copii de sărutat !"

Turcii crunt se oţeleau
Şi pe dânsul tăbărau:
"Câini turbaţi, turci, liftă rea
De-aţi mânca şi carnea mea
Să ştiţi c-a murit creştin
Brâncoveanu Constantin !

Să stiţi c-a murit creştin
Brâncoveanu Constantin !"

Sultanul Ahmed al III-lea, venind pe tronul de la Istanbul in anul 1730, a dorit ca sa curme brusc faima de care se bucura pe plan extern domnitorul tarii Romanesti, devenit un bastion al Ortodoxiei de care multora le era greu sa treaca. Din executia sa si a familiei sale si-a dorit sa faca un exemplu pentru intreaga Europa. Tocmai de aceea a ales ca zi a executiei sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, sarbatoare cinstita in mod special de familia domnitorului roman. Nu s-a facut in decursul timpului o asociere clara intre intentia sultanului de a-i executa pe Brancoveni si data pe care si-o alesese. Dupa o veche traditie crestina, intalnita chiar in perioada romana, Maica Domnului era aceea care sprijinea prin rugaciunile ei familiile princiare. Avand un rol atat de important in viata Bisericii noastre crestine, sultanul a cautat sa denigreze aceasta sarbatoare prin executarea celui mai aprig sustinator al Ortodoxiei din acele timpuri si a familiei sale. Cu toate acestea, tocmai jertfa martirica a Brancovenilor, alaturata marii sarbatori, a dus la intarirea credintei si la transformarea celor executati in adevarati eroi ai neamului si martiri ai credintei pentru Hristos. in urma acestui act martiric, Constantin Brancoveanu a ajuns printre cei mai cantati domnitori ai neamului nostru: „Brancoveanu Constantin, boier vechi si domn crestin/ Lasa legea crestineasca si te da-n legea turceasca“, iar raspunsul sfantului il stie toata lumea.

Sa nu uitam ca "in vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns ramasitele domnitorului si le-a ingropat in Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti. A asezat peste mormant o piatra impodobita doar cu pajura tarii, fara nici o pisanie, iar deasupra a pus o candela de argint. Pornind, intre altele, si de la inscriptia de pe aceasta candela (din 12 iunie 1720), Virgil Draghiceanu a facut in 1914 senzationala descoperire a mormantului voievodal ("cea mai mare rasplata pentru modesta mea activitate de o viata", ii scria el savantului Dimitrie Onciul). In jurul autenticitatii si paternitatii descoperirii s-au iscat pe atunci multe polemici si chiar procese, in care de partea lui Virgil Draghiceanu a fost inca de la inceput, printre multi altii, si marele Nicolae Iorga".

Sfintii Martiri Brancoveni sunt cu atat mai minunati, cu cat sunt crestini cu familie, tata si fii, cu puternica dragoste si cu neclintita credinta.

Fie ca acestia sa inchida gurile celor care "de dragul familiei" cruta Adevarul.

Cu adevarat cutremuratoare si impresionanta jertfa acestor
martiri ai neamului nostru. Daca dupa aproape trei sute de ani
de la moartea lor, numai citind si ascultand balada martiriului lor
iti dau lacrimile, cum trebuie sa fi fost in acea vreme cand toata
crestinatatea a trait acele clipe.
Ma indoiesc ca in timpurile noastre ar fi cineva dintre noi care, in
numele lui Iisus Hristos ar accepta un astfel de sacrificiu.

Constantin Brancoveanu este adevaratul sfant al neamului romanesc,nicidecum Stefan cel Mare!

Ohhh, Domnul sa va lumineze sa vedeti sfintenia binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant!

Sa fiti iubit!