Am nevoie de o indrumare
 

Buna seara

Pe ascurt vreau sa schitez problema mea care ma framata de foarte mult timp si care nu imi aduce deloc liniste si ma impunge spre lucruri de care nu sunt mandra deloc. Dupa 4 spre 5 ani de relatie foarte reusita anul trecut am decis sa ne casatorim. Toate bune si frumoase, am facut programari, asa cum se procedeaza pentru o nunta, toate pana cand am inceput sa discutam din ce in ce mai intens despre locatia noastra de dupa nunta. Eu locuiesc in mediu urban am un loc de munca foarte bun, iar el locuieste in mediu rural, acolo parintii lui au o afacere. Si de aici a pornit totul. Ca e mai bine sa locuim acolo pentru ca e afacerea, el fiind cel mai mic parintii voiau sa respecte traditia sa ramana in casa cu ei, ... . Mi-a spus ca daca doresc sa ma mut acolo continuam , daca nu nu. In cele din urma am cedat eu, pentru ca il iubesc am zis ca ma mut acolo, renunt la tot ce am construit personal si profesional, dar ... el e schimbat. A inceput sa iasa mai des, cica si-a facut prietene "fete " cu care discuta ca sa-si descarce sufletul. Ma rog, in prezent sunt 5 luni decand tot o lalaim si nici eu nu stiu ce e cu noi. I-am spus ca il iubesc si pentru a fi cu el sunt dispusa sa renunt la tot si sa il urmez. Acum el ba ma iubeste, ba nu mai simte nimic, vrea sa renunte doar ca sa scape de situatia asta, ma cauta cand vrea el si cand are nevoie.

Pe scurt cam asta e situatia mea. Va rog sa ma ajutati cu sfaturi. Oare sa il mai astept sa se dezmeticeasca? Oare e pacat daca ies cu alte persoane? Oare asyta e o incercare? Oare iubirea trece in 5 luni?
Cum e defapt cand doi oameni se iubesc si vor sa se casatoareasca? Se renunta?
Cum faci fata situatiei in care tu il iubesti si el iti spune NU. Nunta trebuie sa fie anul acesta in octombrie.

Va multumesc
O seara frumoasa
Anca

Doamne ajuta.
Mi se pare ca ai renuntat la foarte mult pentru el-spui ca te-ai hotarat sa renunti la tot ce ai construit pentru tine ca sa fii cu el; nu cred ca e un lucru bun- altfel cu ce ramai? gandeste-te ca daca va certati, ai sa dai vina pe el pentru asta; cred ca fiecare trebuie sa fie cat de cat implinit inainte sa se uneasca, atfel nu poti sa daruiesti iubire, ci numai amaraciune si frustrare.
Poate ar fi bine sa vezi si care sunt beneficiile tale din relatia asta; fii corecta fara de tine si gandeste-te daca merita, mai ales ca dupa casatorie e mult mai complicat daca vezi ca nu merge.
Mie mi-a prins foarte bine sa citesc cartea asta
http://www.scribd.com/doc/18833251/6...besc-Prea-Mult

Anca, dar cum privesti tu iubirea?
nu vreau sa trag concluzii pripite dar mie imi pare ca esti foarte aproape de ceea ce se numeste "dependenta emotionala" [cauta informatii despre asta], care este opusa iubirii desi cel care o traieste poate face cu greu distinctia dintre cele doua.

din nefericire am intalnit mult prea multe cazuri asemanatoare per ansamblu, cu al tau. cam toate au avut un final, iar cele care nu l-au avut, sunt relatii rigide. e foarte posibil sa ma insel in cazul tau dar trebuie sa iei atitudine, fara sa mai stai pe ganduri. te apropii de unul din cei mai importanti pasi ai vietii tale.

Doamne ajuta!

Asculta ce spune duhovnicul tau. E o situatie des intalnita dar foarte dificila care se rezolva bine numai daca il asculti pe duhovnic (pentru ca Hristos iti vorbeste prin el).

Sti, uite, te rog sa ma ierti ca desi tu insuti ceri sfaturi vin si eu sa-mi dau cu parerea... ca si cind as putea sa te ajut vre un pic !
Am sa-ti spun concluzia mea acum si mai apoi am sa mai ...comentez :
sfaturi toata lumea iti da, care mai bune,care mai putin potrivite dar tu din mintile tale sa nu-ti iesi si sa faci ce sti tu ca este cel mai bine pt.tine !
Daca este sa ceri un sfat si dai sfoara...conform zicatorii,imediat se gasesc o suta care sa-si spuna parerea. Buna ,rea fiecare spune. Noi toti cei care discutam suntem de nivele culturale diferite,de pretentii diferite,de temperamente si caractere diferite,crescuti intr-un anume echilibru familial la parintii nostrii,cu rezerve de rezistenta psihica diferita ,cu cunostiinte si grade diferite de traire ortodoxa,avem alese modele diferite de evolutie psihomorala,avem sensibilitati diferite s.a.m.d. Luind in serios toate aceste diferente si comportindu-ne absolut matur constati ca este f. greu sa dai un sfat care in mod real sa fie folositor si sa-ai atinga scopul.Conversatie, da ,putem face dar ajutor real...
Eu de exemplu ,din punctele mele de vedere pot spune ca ai gresit .Ce are dragostea sincera ,curata, binecuvintata cu traitul de proba,cu prietenia fara frontiere,cu desfrinarea.Acesta este un pacat f. grav,transcendent peste generatii(ai devenit responsabila de necazurile viitorilor tai copii,nepoti,stranepoti).In totdeauna pacatele le facem impreuna(desi exista si citeva de unul singur)dar de tras le tragem singuri singurei. In momentul in care incepi sa-ti ispasesti pacatele sti ca incepe dar nu sti nici o data cit va tine sau daca se va opri la o ispasire sau va urma o serie ,uneori parca interminabila. Cred ca este bine sa o rupi cu pacatele. Prietenul tau deja si-a dat arama pe fata. Dupa ce s-a ,,descoperit " mai ai incredere in el ? Ti-a dovedit de ce este in stare restul este doar chestiune de timp : daca o va repeta tot asa sau altfel ,peste un an sau peste 13 . Mai bine vezi-ti de treaba ta, marturiseste-te complet la duhovnicul tau si urmeaza calea pe care ti-o va arata. Inapoi sti ce ai lasat sau ce este ...doar cu Hristos inainte cu conditia sa termini cu pacatele si sa duci viata crestina. Hristos nu are nevoie de noi,noi de el nemarginita !

Stati un pic ca fata a zis doar ca aveau o relatie de 4-5 ani, nu neaparat ca au trait in pacat in acesti ani. Pana nu zice explicit ca asa a fost exista "prezumtia de nevinovatie"

Renunta la nunta...renunta,caci ai pierdut cei 4...5 ani cu cine nu trebuie.Legatura creata in acesti ani,se va impotrivi enorm,dar daca ai vointa,si un cerc de prieteni/e de aceiasi credinta (in fapte) cu tine,vei reusi.Reconstruieste-ti visul vietii alaturi de altcineva,care are nevoie de tine,care cauta pe Dumnezeu si...acest fapt,ar putea dovedi o incredere ca de data asta ai ales bine.Si nu renunta la realizarile personale de pina acum...recupereaza.Este doar un sfat.O parere personala.

nu am locuit impreuna, ficare cu parintii lui, am avut o relatie serioasa si niciodata nu am uitat de Dumnezeu

Ma condamn si imi reprosez faptul ca in aceste 5 luni despre care aminteam mi-am iesit si eu din fire si uneori la nerv jigneam. Ma durea foarte tare indiferenta lui, dorinta de a renunta daca nu ii fac placurile.
Azi ... suntem nicicum. El zice ca ma iubeste si ii sunt draga, dar ca nu mai are incredere, ca vrea sa renunte la situatia asta.

Mi-e frica de viitor, de singuratate, nu pot sa spun STOP sa ma desprind.
Imi doresc foarte mult o familie, iar acum ... nu mai am nimic.

salut!ti-am trimis un mesaj privat.te rog sa-l citesti.