Nu-mi place cum suna... intreb doar ...
 

Si de mult ma intreb... de ce la finalul Slujbei de Dumnica, inainte sa vina enoriasii, credinciosii la Sfanta Impartasanie, Parintele spune " Cu FRICA... apropiati-va de Dumnezu.."
De ce cu "FRICA" ?!? Cum sa ma apropii cu "frica" de Dumnezeu ?!? De Domnul ma apropii cu dragoste! N-am inteles niciodata asta , cum n-am inteles niciodata de ce spune cu atata mandrie un om "numa' de Dumnezeu mi-e frica!" Pai, cum sa-ti fie frica de Bunul Dumnezeu?!? Dumnezeu ne iubeste si ne iarta cel mai mult pacatele, cum sa ne fie frica de Domnul ?!? Nu-mi place cum suna...

De fapt, chemarea preotului este aceasta: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati". Prin "cu frica de Dumnezeu" Parintele Teofil Paraian spunea ca trebuie sa intelegem ca nu trebuie sa ne apropiem de Sfintele Taine cu nepasare.

Frica de Dumnezeu este "inceputul intelepciunii". Deci, inceputul, nu intelepciunea! Pentru ca sfarsitul intelepciunii este dragostea, iar ea este asa de puternica, incat in ea nu mai ramane nici urma de frica.

Dacă ai citi rugăciunile de dinainte de sfânta împărtăşanie(care sunt obligatorii toate) nu ţi-ai mai pune această întrebare! Răspunsul ar veni de la sine.

Doamna, eu spuneam ca nu-mi place cum suna...si nu-mi place! Si rugaciunile le citesc si le ascult ca d'aia vorbesc acum... inseamna ca stiu despre ce vorbesc! Si nu m-am limitat doar la a citi rugaciunile! Si genul asta al dvs de...apostrofare... doar lasa rece! Repet: nu inteleg de ce trebuie sa ne apropiem "cu frica de Bunul Dumnezeu"! E poate sper doar o chestiune de limbaj... nu si de atitudine! Dvs nu aveti decat sa va limitati la raspunsul asta, eu va mai spun ca mai sunt si alti tineri care se intreaba asta si nu stiu daca-i bine...

Ţi-am dat un răspuns care reflectă nivelul meu duhovnicesc.Am depăşit perioada întrebărilor(a existat şi o astfel de perioadă). Credinţa este mai mult trăire şi mai puţin raţiune.Sunt convinsă că vei primi şi alte răspunsuri unele te vor mulţumi,altele nu.
După ce toată viaţa am căutat să ştiu cât mai mult, la anii pe care îi port ştiu ...."că nu ştiu nimic"şi mai ştiu că nu-mi este frică decât de Dumnezeu.Sporire în ale credinţei îţi doresc.
Este foarte bine când oamenii îşi pun întrebări şi foarte firesc ca tinerii să-şi pună mereu întrebări.Înţelepciunea vine cu timpul.

Daca ar fi doar o chestiune de exprimare,personal,consider ca ar fi cu mult mai grav,decit o chestiune de ...atitudine.Se spune :"Cu FRICA de Dumnezeu,cu CREDINTA,si cu DRAGOSTE,sa va apropiati"..de TRUPUL si SINGELE MINTUITORULUI....(asa cum spunea cineva ,mai sus,adica nu teama de HRISTOS ,negresit ,ci jena ca ai pacatuit si-ti pare rau,adica ..un fior acolo,ca uite ,mergi sa-L primesti pe MINTUITORUL,si ca nu esti tocmai vrednic acum,dar...sa ai grija -oricine,nu neaparat tu,eu sau altcineva- ca la alta SF IMPARTASANIE sa vii mai curat sufleteste...mai far incarcatura....).
Acestea 3 fiind profunde,cu traire adica,cu siguranta ca daca toti am avea acestea 3, fata de Mintuitorul,lumea ar arata cu totul altfel.....Frica de DUMNEZEU este,asa cum spunea cineva mai sus,INCEPUTUL INTELEPCIUNII.Daca avem frica de Dumnezeu-nu o frica pur formala ,ci frica autentica-,inseama ca ne ferim sa facem lucruri care sint uriciune inaintea LUI,si asa nu ne-am mai crea dificultati cu semenii ,traind in armonie,asa cum ne-a poruncit Domnul Hristos:"IUBITI-VA UNII PE ALTII,CA ACESTA ESTE TESTAMENTUL MINTUITORULUI!" Am fi mai toleranti,mai ingaduitori cu "neputintele " altora,etc...
Daca nu ai FRICA de DUMNEZEU(nu tu,oricine),te poti spovedi si,dintr-un motiv oarecare ,sa zicem ,interes sau...rusine pt pacatele facute,sa minti pe duhovnic,sau sa-ti duci darul la SF ALTAR desi stii ca esti in zavistie cu soacra/nora,sau vecinii,si sa nu-i fi iertat sa sa-ti fi cerut iertare de la acestia...Poti fura bunul aproapelui si ...mergind sa te impartasesti nici macar sa nu-ti pese.Postesti 40 de zile,post aspru,si in drum spre BISERICA,unde urmeaza sa te impartasesti -pt ca abia astepti...- te enerveaza unul in trafic,pt ca tocmai ti-a taiat calea,trecind neregulamentar,tu-ti botesti un pic masina,pe care tocmai ai achizitionat-o,inlocuind-o dupa multa truda ,pe rabla de Dacie,(off,Doamne,SERVICE-ul !!!cite parale,timp pierdut!!!,nervi!!!)si tu te iei dupa el,i te pui in fata ,il scoti din masina ,il injuri,ii tragi si citeva -ca de nu te-ai controlat-...apoi ajungi ,pe ultima suta de metri a sf Liturghii si faci lucrul pentru care ai plecat de acsa:TE IMPARTASESTI!Doar seara te spovedisesi,nu?Duhovnicul ti-a dat dezlegare sa te impartasesti,nu?Pai ,tu asta faci acum:TE IMPARTASESTI,nefiindu-ti FRICA pentru faptele tocmai petrtecute...Asta inseamna sa nu-ti fie FRICA de DUMNEZEU.Adica ce ,iti zici:DUMNEZEU n-a vazut,si ..nici duhovnicul,caci nici unul nu era de fata la incident.IAsa ca..mergi ,linistit si te impartasesti.Insa unul dintre ei(se poate intimpla ,in cazuri exceptionale ,ca chiar amindoi ,) ,cu siguranta ca a vazut.A vazut Dumnezeu,de care noi adesea uitam ca ;VEDE actiunile noastre...
...Am zis ca se poate intimpla ca ,in unele cazuri ,sa fie de fata amindoi.sa-ti dau un mic ex.Am un vinzator care vinde ob religioase la Mrea Cernica.Intr-o Duminica,eu fiind prezenta ,vinzatorul imi zice ca s-ar duce pina in Manastire sa ia o binecuvintare de la un MOS (un parinte f apropiat noua,batrin,si IMBUNATATIT...),si ca dac pot ramine eu un pic acolo.Du-te!,i-am zis.El ,cind a plecat a luat de pe masa ,far sa ma intrebe,14 iconite ale PR GHEORGHE,fostul staret al manastirii CERNICA,si ajungind la parintele respectiv ii zice :luati parinte ,sa le dati la crestini! -Le-ai furat!,i-a zis parintele ,si nu pot sa le primesc...- Nu le-am furat,parinte,a zis baiatul.Le-am luat de la mine de pe masa.-Da,dar nu i-ai spus Antoniei ca le iei!,deci se chiama ca le-ai furat.Ea era de fat si puteai s-o intrebi! _Ei ,zice baiatul,dar ea nu se supara! _Se supara ,nu se supara,tu trebuia s-o intrebi! Nu faci de capul tau!...Si l-a trimis cu iconitele inapoi,la mine.Mi le da si rizind zice: Ia-le ca m-a prins MOSU,ca le-am luat fara cer permisiunea!...Am ris amindoi...Evident ca,noi,superficiali fiind,si neformalisti,ne-am amuzat,insa,in fapt,el vinzatorul ducea lui DUMNEZEU(in dar)ceva ce nu-i apartinea,si ceva care obtinuse prin furt(e cam dur spus ,dar asa se cheama,totusi).Eu oricum nu faceam caz de asa ceva,insa,parintele(induhovnicit fiind) a "vazut" si la dat in fapt...
Cind nu intelegi ceva e bine sa intrebi.Cind primesti raspunsuri dure e bine sa ..IERTI."Cere de la Dumnezeu intelepciunea si toate celelalte le vei primi!"
Cu dragoste ,
Antonia

Cu adevarat aici vorbim despre o taina infricosata, vezi in Patericul egiptean la pagina 39 intamplarea asta:

7) A povestit avva Daniil faranitul, ca a zis parintele nostru avva Arsenie pentru
un schitiot, ca era mare cu faptele, dar prost la credinta si gresea pentru
prostimea lui si zicea ca nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, pâinea care o
luam, ci inchipuire. (1)
Si au auzit doi batrani, ca zisese acest cuvant si stiindu-l ca este mare la
viata, au socotit ca din nerautate si prostime zice. Si au venit la el si i-au zis lui:
avvo, cuvant de necrezut am auzit pentru oarecare, cum ca zice ca painea cu care
ne impartasim, nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, ci este inchipuire. Zis-a
batranul: eu sunt cel ce am zis aceasta. Iar ei il rugau, zicand: nu tine asa, avvo,
ci precum a invatat Biserica cea soborniceasca. Caci noi credem ca painea
aceasta este Trupul lui Hristos cu adevarat si paharul este insusi Sangele lui
Hristos cu adevarat si nu e inchipuire. Ci precum intru inceput tarana luand din
pamant, a zidit pe om dupa chipul Sau si nimeni nu poate zice ca nu este chip al
lui Dumnezeu, desi este neinteles chipul, asa si painea, pentru care a zis, ca
Trupul Meu este, asa credem ca este cu adevarat Trupul lui Hristos. Iar batranul
a zis: de nu ma voi incredinta din lucru, nu am vestire in chip desavirsit. Iar ei au
raspuns: sa ne rugam lui Dumnezeu toata saptamana pentru taina aceasta si
credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua. Iar batranul cu bucurie a primit
cuvantul si se ruga lui Dumnezeu si el zicând: Doamne, Tu stii ca nu din rautate
sunt necredincios, ci ca sa nu ma insel intru nestiinta.
Descopere-mi, Doamne Iisuse Hristoase! Mergand inca si batranii la chiliile lor,
se rugau lui Dumnezeu si ei zicand: Doamne Iisuse Hristoase, descopere
baranului taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa! Si
Dumnezeu a ascultat amandoua partile. Si implinindu-se saptamana, au venit ei
duminica la biserica si au stat impreuna numai ei câtestrei pe o rogojina, iar in
mijloc era baranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori. Iar cand s-a pus
painea pe Sfanta Masa se arata numai la catesitrei ca un prunc si cand intindea
mana preotul sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat din cer, avand
cutit si a jertfit pe Prunc si a turnat sangele Lui in pahar. Iar cand a frant preotul
painea in bucati mici si ingerul taia din Prunc bucatile mici. Si cand s-a apropiat
sa ia din cele sfinte, i s-a dat batranului carne cu sange. Si vazind, s-a infricosat
si a strigat zicand: cred Doamne, ca painea este Trupul Tau si paharul este
Sangele Tau! Si indata s-a facut carnea cea din mana lui paine dupa taina. Si s-a
impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au zis lui batranii: Dumnezeu stie
firea omeneasca, ca nu poate sa manance carne cruda si pentru aceasta a prefacut
Trupul Sau in paine si Sangele Sau in vin, la cei ce primesc cu credinta. Si au
multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca nu a lasat sa se piarda ostenelile
lui. Si s-au dus catestrei cu bucurie la chiliile lor.
1 Vezi pentru aceasta la Teologhicon al Sf. Ioan Damaschin foaia 343.

Această nedumerire ar putea fi generată de dispute vechi asupra sofismului"Dumnezeu este drept-adică pedepseşte ce este nedrept/Dumnezeu este atotbun-iartă totul" Pe situl Război într-u cuvânt am găsit un articol interesant despre acest subiect.Îl voi căuta şi voi scrie exact cum se numeşte şi eventual adresa (merită citit).
De ce nu discuţi aceasta şi multe alte nedumeriri ale tale şi ale altor prieteni cu duhovnicul tău ?

Mie imi place cum suna, ce n-as da sa imi fie frica de Dumnezeu atunci cand incalc legea iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele meu. Si totusi nu mi-e frica, de asta nici nu inteleg iubirea nemarginita a lui Dumnezeu si indelunga Lui rabdare atunci cand eu gresesc... altfel m-as cutremura la vederea pacatului si nu m-as mai veseli de indiferenta si raceala mea.
Dumnezeu da iubire dar nu iarta absenta iubirii...