Nunta-spovada
 

E obligatorie spovada si impartasitul mirilor inainte de cununia religioasa? Si daca da, de ce?

Cununia la fel ca şi Maslul,mirungerea,preoţia,...sunt taine ale ortodoxiei.
Prin cununie este lepădat omul vechi născându-se prin această taină un om nou care nu va fi un singur trup în amândoi.De aceia trebuie baia curăţitoare a spovedaniei pentru ca prin iertarea păcatelor pe care fiecare din cei doi le-au făcut să-i facă vrednici unul de altul.
Împărtăşania nu este obligatorie deoarece aceasta presupune canon pentru păcate şi ceva nevoinţă(post, rugăciune) .Este folositor să se spovedească acei care urmează să se cunune căci prin iertarea păcatelor vor pune început de pocăinţă şi roadele acesteia se vor culege prin darurile ce le vor primi de la Dumnezeu în viaţa de familie.

Cred ca e minunat sa se spovedeasca amandoi. Dar ceea ce vreau eu sa stiu e daca acest lucru e obligatoriu, adica daca e conditionata taina cununie de aceasta.

Daca ar fi sa ne ghidam dupa practica actuala, nici Spovedania si nici primirea Sfintei Euharistii nu sunt conditii pentru primirea Tainei Cununiei. Dar, din pacate am ajuns sa privim separat Sfintele Taine. In vechime nu era asa. Mirii erau cununati in timpul Sfintei Liturghii dupa o randuiala speciala. Cununia nu era separata de Euharistie. Ei nu erau doar "un cuget si un trup", ci prin primirea de catre amandoi a Sfintei Euharistii, aratau ca au aceeasi credinta, fiind "de un trup" si cu Hristos.

Are dreptate Marius, asa se face in cazul ideal. Si tot in cazul ideal, sau 'tip', chiar in practica actuala, cei doi se spovedesc si impartasesc inainte.
Dar nu este 'obligatoriu', in sensul ca nu este o conditie pentru nunta.
Sunt multe situatii in care unul din miri sau chiar amandoi nu prea sunt practicanti. Atunci ar fi un fel de spovedanie cu sila, ceea ce nu este bine.
Sau daca unul din miri este de alta confesiune...

Menirea celor doi este sa devina un singur trup. Iar cele doua taine intaresc unirea celor doi spre a fi un singur trup. Numai prin taine se prelungeste si in om misterul pluralului si al singularului din Dumnezeu (unul in fiinta, intreit oin persoane).