Multumesc pentru raspuns. Din pacate nu pot sa fiu de acord cu tine atunci cind minimalizezi situatia ecumenismului in BOR si in bisericile cu care aceasta se afla in comuniune. Nu poti sa spui, te contrazice evidenta, ca ne aflam in fata unor iesiri disparate a unor preoti sau ierarhi furati de duhul ereziei, ci asistam, si nu de astazi, ci chiar de la inceput la o actiune concertata de rescriere a ortodoxiei prin desfiintarea unor canoane si re-interpretarea altora si chiar a invataturii Sfintilor Parinti si a Scripturii. De exemplu, Biserica Antiohiana recunoaste in mod oficial “tainele” monofizitilor si a unitilor-cu-roma, iar BOR, si chiar si Patriarhia Ierusalimului se afla in comuniune cu Damascul! Nici nu-ti trebuie altceva mai mult ca sa realizezi profunzimea la care ecumenismul a cuprins vechile patriarhii ortodoxe. Iar sensul in ultimii 85 de ani a fost intotdeauna crescator, de la "nimica-toata" a schimbarii calendarului, pina la grozaviile de astazi.

Ai dreptate, nu sintem noi in stare sa schimbam lucrurile si trebuie, intr-adevar sa pastram masura pentru ca nu ne aflam decit pe un forum de discutii. Insa nu cred ca avem nevoie de studii teologice ca sa citim Sfintele Canoane pentru ca sint scrise clar si concis, tocmai ca sa nu existe dubii. Aplicarea lor, da, sa o lasam pe seama celor indreptati sa o faca, cu iconomie sau acrevie, dupa cum bunul Dumnezeu gaseste intotdeauna de cuviinta sa-i inspire.

Cu privire la Sfinta Lumina de la Ierusalim, iarasi, nu cred ca esti indreptatit sa o aduci ca argument ca sa-ti susti ideea ca Dumnezeu si-a pastrat Harul in bisericile cazute in erezie. Lumina vine la Sfintul Mormint numai la o anumita data ca sa confirme Adevarul si Ortodoxia (pentru ca in ticalosia noastra avem nevoie de semne ca si evreii). Unii mai spun si ca Lumina ar veni la rugaciunile Patriarhului Ierusalimului, dar stii si tu prea bine ca Lumina nu vine niciodata in acelasi mod si la acelasi ceas, ba chiar sint ani in care vine direct in Biserica si la oamenii pe care ii alege Dumnezeu. Daca nu ma insel in ’68 chiar au incercat sa vada ce se intimpla daca tin Pastele odata cu papistasii si rezultatul imi inchipui ca n-a fost dupa asteptarea prea-fericirii sale de atunci, altfel nu s-ar fi grabit sa puna data Pastelui inapoi ca sa-l poata tine si in acel an.

Acuma, mai spui si ca celor de pe calendarul vechi le lipseste duhul dragostei, dar, sa ma ierti, nu stiu cit de obiectiv poti sa fii si tu si toti ceialalti care au asemenea pretentii, pentru ca orisicita dulceata ar avea in gura ce-l ce-ti spune ca esti eretic tu nu poti sa o faci fara sa o iei ca un afront pentru ca, nu-i asa, ai fost nascut si crescut in dreapta credinta si, de aceea, chiar tu insati ai fost cel care poate nu odata te-ai simtit indreptatit si in pozitia sa-i faci pe ceialalti eretici. Cunosc direct sentimentul. Imi aduc aminte perfect cit de socat am fost cind un tinerel foarte-foarte simplu care mai venea din cind in cind la biserica la care mergeam eu la acea vreme (de stil nou) mi s-a destainuit ca parintele de la biserica de care apartinea, dintr-un alt oras i-a spus sa nu ia impartasanie de la noi fiindca cuminicatura noastra e spurcata. Am avut citeva momente in care am fost complet blocat, dupa care, evident, mi s-a urcat singele la cap si l-am desfiintat in mintea mea pe preotul lui ca pe un fundamentalist nenorocit si probabil lipsit de-o doaga. Acuma insa nu mi se pare nici pretentia si nici exprimarea acelui preot deplasata. Fii te rog atent la limbajul canoanelor si a comentariului din Pidalion pe care le-am citat mai inainte si o sa observi ca preotul mateit n-a fost cu nimic mai dur decit trebuia sa fie. Iar daca cumva duhul dragostei la care faci referire inseamna intelegere si acceptare a ereziei din cauza slabiciunii omenesti sau, complet spus, compromitearea Adevarului lui Dumnezeu pentru a proteja sensibilitatile omenesti, atunci chiar imi pare bine ca nu l-ai gasit sau simtit si sper nici sa nu dai de el vreodata la ortodocsi.

Mai zici, de asemenea, ca exista posibilitatea ca schisma sa se produca cindva, in viitor, dar, da-mi voie sa te intreb, a cui schisma? A voastra, a celor cu adevarat traditionalisti, mai bine vazatori si cinstit umblatori cu Dumnezeu? Nu vreau sa fiu ironic, ci doar sa-ti sugerez ca poate ceea ce spui aduce bine a mindrie. In 1924, cind s-a produs schisma nu au fost de partea Traditiei doar citiva indivizi pusi pe scandal si un numar oarecare de calugari avizi de dregatorii bisericesti, cum poate unii or fi lasat sa se inteleaga. In Grecia, in 1935, dupa 11 ani de prigoana continua, care a insemnat confiscari de proprietate, batai, arestari si omor existau inca 800 de biserici pe calendarul vechi, si de-abia atunci, in acel an Biserica a primit primii episcopi inapoi, cind Crisostom de Florina, Germanos de Demetrias si Crisostom de Zakintos s-au pocait si credinciosii i-au pus in fruntea miscarii de rezistenta (caci de-abia atunci cind au avut episcopi a devenit cu adevarat Biserica). Biserica a fost aprig prigonita in Grecia pina in 1954, iar in Rusia si Romania pina in 1990. In toata aceasta perioada Biserica a dat martiri si sfinti. Cei care-i desconsidera pe acestia si iti spun tie ca schisma “cea dreapta” inca n-a venit sint amnezici sau doar se considera mai breji decit cei care au suferit si au murit pentru Credinta? Sincer sa fiu, eu nu cred nici una, nici alta, ci doar spun ca sint oameni slabi care-si motiveaza neputintele. Dumnezeu sa le ajute si sa le dea curaj!

Te rog, daca poti, sa nu iei nimic personal. Interesul meu nu este sa ofensez, ci sa conving.