Despre vesnicia chinurilor iadului
 

Citeam deunazi pozitia ortodoxismului cu privire la justetea unei pedepse vesnice pentru niste pacate vremelnice (http://www.crestinortodox.ro/carte-8...lor-iadului-30)
Nu stiu daca si pentru voi, insa pentru un om moral ce ma consider, aceasta conceptie despre o judecata finala este profund injusta, cel putin dupa normele morale ale societatii de azi.
V-as intreba daca ati fi de acord ca sistemul nostru juridic sa fie modificat in sensul aplicarii acelorasi tipuri de reguli divine.
Ma refer aici la: tortura si inchisoare pe viata, aceeasi pedeapsa pentru masturbatori, adulteri, hoti, violatori, ucigasi etc.

Iarasi esti reductor, topcat.
Dar estei vina si a unor ortodocsi care prezinta lucrurile in chip legalist.
este adevarat ca si in Biblie apar astfel de imagini, insa ele trebuie inbterpretate in contextul tuturor celorlalte spuse despre judecata si Imparatie.
Nu este vorba de pedeapsa, este vorba de incapacitatea omului de a fi impreuna cu Dumnezeu daca nu s-a pregatit macar in mod minimal in viata asta - prin fapte, sau macar prin pocainta, in greaca 'metanoia', adica intoarcere (ca fiul ratacitor: s-a intors spre sine, mai intai, si pe urma spre tatal, cerandu-i si iertare). Este ca un embrion nascut inainte de termen.
Iadul exista penbtru ca Dumnezeu tine cont de libertatea omului. Daca el nu vrea sa intre in Imparatie (comuniunea cu Dumnzeu), Dumnezeu nu il obliga. Chinurile vesnice simbolizeaza viata fara Dumnezeu, liber aleasa.
In parabola ospatului de nunta, toti sunt invitati, dar multi nu vor sa vina pentru ca au ceva mai important de facut. Singurul pe care il da afara regele insusi este cel care vine la nunta ca la balci - fara haina de nunta. Adica pentru el, Imparatia nu este imparatie, este un loc oarecare, nici nu o vede, parca. Nu este de loc pregatit pentru ea.

Cu tristete spun: vad de pe acum ca din raspunsurile pe care o sa le primesti, o sa le retii doar pe cele care iti confirma prejuecatile si care reprezinta versiunea cea mai simplista a credintei crestine.

Cat esti in aceasta viata, ai posibilitatea de a te schimba. Asa ca nu trebuie sa dam o pedeapsa pe viata pentru diverse greseli.

Cat priveste suferinta din lumea de dincolo, ea nu este data de Dumnezeu, ci este daca de incapacitatea omului de a primi iubirea lui Dumnezeu. De unde vine aceasta incapacitate? Din modul de traire in aceasta lume. Daca ai dus o viata rupta de dialogul cu El, ajungi incapabil sa primesti iubirea Sa.

Este ceva asemanator cu lumina. Unui ochi sanatos lumina ii aduce bucurie, unuia bolnav ii aduce durere.

Eu cred ca Dumnezeu este infinit de bun,iar iubirea sa de oameni este nemarginita.Iar atunci cand vei reusi sa Il simti,vei sti asta.
Stiu ca asta scrie,din pacate sau din fericire,nu stiu,nici eu nu cred intr-un Dumnezeu crunt,extremist,aici parerea mea difera destul de mult.
Cred ca cele mai dure pedepse ni le atragem noi insine,dar...e mai complicat de atat.
Prefer sa ii las pe altii sa vorbeasca mai mult pe astfel de teme.
Ah si...Topcat,nu imi spune ca sunt visatoare si cu capul in nori,ca oricum stiu ca asta crezi! :P

Inteleg ce vrei sa spui. Insa versiunea simplista este cea pe care taranul roman, iubit atit de mult de Tutea, o vede, la fel ca ceilalti 99,999% crestinii ortodocsi.
Daca nu e pedeapsa, ar trebui prezentata ca atare si nu ca o metafora pentru lipsa lui Dzeu si ca parte a liber-alegerii. E trist ca trebuie apelat in continuare la tertipuri sadice pentru a prezenta o cale normala in ziua de azi, cu imagini socante de ev mediu.

:)
Gindirea ta se numeste de tip wishful thinking, la care apeleaza majoritatea credinciosilor, unii mai mult ca altii. Ignora realitatea pentru a face loc unei credinte care nu se mai potriveste cu gindirea unui om rational. Prefera sa lase bazele si sa isi denatureze modul de gindire, in loc sa isi schimbe baza si sa lase ratiunea libera.

Si ce vina are sarmanul ochi ca e bolnav?

Asa,asa...cum le zici matale mai bine,doar ca prefer sa ii spun feeling,nu thinking,pentru ca eu chiar simt lucrurile despre care vorbesc si Il simt si pe El,asta pe langa intamplarile concrete din viata mea pe care daca le-as povesti,probabil multi mi-ar spune ca fabulez.

Dumnezul nostru nu este sadic. El nu chinuie faptura, lucrul mainilor Sale, ci o mantuieste. Chiar se spune undeva in Sfanta Scriptura ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci ca el sa se intoarca si sa fie viu. Nu Dumnezeu a faurit iadul ca stare existentiala, ci necredinta si pacatul fapturilor inzestrate cu ratiune si libertate.

Sigur, sigur, si Inchizitia tot asta dorea, sa mintuiasca, nu sa chinuiasca.
Chiar daca undeva se spune ceea ce scrii tu mai sus, la fel se scrie si ca "Si cand vor iesi, vor vedea trupurile moarte ale celor ce s-au razvratit impotriva Mea, caci viermele lor nu va muri si focul lor nu se va stinge. Si ei vor fi pentru toata faptura priveliste de groaza".
Chiar daca Dzeu nu este sadic, oamenii carora li s-a relevat erau niste sadici, daca ne luam dupa normele morale actuale.